zâmbet

„În acest ținut crepuscular lucrurile nu aveau greutate, 

ci doar o mare densitate emoțională.”

        Pășesc pe o linie continuă spre nicăieri și, parcurgând o bună bucată, întorc capul într-o parte. Acolo, pe o altă linie paralelă cu a mea, un nenorocit poartă un zâmbet de ochii lumii. Fascinată, mă opresc, el asemenea, și, pentru o perioadă cât pare o veșnicie, aruncăm scântei unul în celălalt. Eu aștept să se alăture în linia mea și el mă așteaptă să mă alătur lui. Nu știu algoritmi pentru linii paralele. De fapt, nici perpendicularele nu m-au plăcut. Liniile sunt într-o lege pe care nu s-a obosit nimeni să mi-o predea. Sper că măcar lui, dar privim ca doi prostănaci la ceas. Oare care-și pierde primul rădăcina? Sigur n-oi fi eu! încrezută-mi rezonează propoziția în adâncuri. Mă așez comodă pe marginea liniei, semnalizez cu mâna, mă agit în giumbușlucuri care mai de care. El zâmbește și... cam atât știe să facă. Cumva îmi ajunge, sunt beată de chipul său și de persoana pe care mi-o imaginez în carapace. Înspir, expir, clădesc curajul și ia te uită! Vreau să mă arunc din a mea linie, doar să știu că mă prinde-n brațe-n celălalt capăt. Se arată dornic, zâmbește în continuare, încrederea crește în mine. Mă pregătesc de salt, îmi adun bucuria, să i-o dau toată lui, și, înconștientă ca o plantă, îmi slăbesc corzile spre mine să mă întind cât mai spre el. Surprinzător, mă prăvălesc într-un hău imens și, de acolo, de sus, de unde am căzut, el încă zâmbește. Cum poate încă să zâmbească?! strig ca o lunatică. Caut ceva să mă apuce, nu-i loc de salvare. Cu cât se înstrăinează culorile chipului său de mine, cu atât îi văd mai deslușită firea. Nu-l încerca nicio simțire pentru ființa mea plăpândă, nici în a mea prăbușire, și, dacă vreodată a avut-o, sigur a azvârlit-o în abisul în care mă prăpăstuiesc, să mă gâtuiască mai cu patimă.

        Și atunci ce vină are inima, draga de ea, că la vederea unui zâmbet fuge ca o apucată? Fugim să ne păzim pielea. Unii mai devreme, alții deloc.

                                                                                 Melissa.