Fericită, sunt fericită

          26 Ianuarie 2015

        Îmi doream să-l mai văd încă odată înainte să plece acasă. Am stabilit o ultimă vizită. Întreaga zi mi-am petrecut-o curățând, aranjând, pregătind terenul pentru glorioasa lui venire. Deseară îl așteptam împreună cu părinții și fratele meu, pe el și pe bunicul. Printr-un telefon s-a anulat totul. L-am rugat să se răzgândească, i-am spus că nu deranjează, că părinții mei nu sunt obosiți așa cum pretinde el, că îl așteptăm cu drag. Mi-a cerut să nu mă supăr, că ne vom vedea următoarea dată când va fi în oraș. Abia m-am abținut să nu mă smiorcăi la telefon. Îmi stăteau pe limbă vorbele: „Următoarea dată când vei fi în oraș? Adică la următoarea înmormântare? Abia aștept.” Până săptămâna trecută, după înmormântare, trecuseră 11 ani de când ne-a călcat pragul ultima dată. Desigur, și acea venire a fost justificată tot de o înmormântare.
        Adevărul este că nu-i poți forța pe oameni să le pese de tine sau de sentimentele tale.

                                                                                 Melissa.

In between

        I love staying in bed during the day.

        I love staying in bed, staring in vain at the blue shrimped wall, wrapped up in my sheets, hugging my body. I love staying in bed, burying myself in my pillows, listening to my heartbeat breaking the silence, sniffing the damp, dun, smell of the air in my room. I love staying in bed, claiming it's night and outside the stars are shining in the dark, singing me lullabies along with the moon radiating and the wind wandering through the trees, bushes and shadows.
        In that moment all the argues stay away, not having the courage to get through my warm, fuzzy blanket that's holding me, keeping my memory in one piece. In that moment the screams from the other room can't reach me, can't flick me, can't storm me. In that moment my worries fly away, making their shopping list for the next day, being happy and smiling. In that moment memories pass in front of my sight, not giving me any emotion, not making their presence known. In that moment tears run down my checks without my inside aching. In that moment I don't know why salty water is pouring down my face, it just does, in the absence of pain. In that moment you can't tell me who to be because I'm just a ghost of something I used to be, just a ghost missing the substance, missing life, not noticing that the time is ticking her youth away.

          In that moment I don't exist.

                                                                                 Melissa.

Okay

          23 Ianuarie 2015

        Sunt entuziasmată, mi-am amintit ceva amuzant. Mă întorc spre colega mea de bancă, vreau să îi povestesc despre un videoclip pe care l-am văzut zilele trecute pe youtube și am râs cu lacrimi. Pronunț două cuvinte, colega din față mă întrerupe, o întreabă pe prietena mea dacă am avut temă. Aceasta își face de lucru să-i caute un caiet și povestea mea se pierde. Peste cinci minute îmi cere să continui. Încă câteva cuvinte și colegul din spate o întreabă dacă am dat joi test la fizică. Prietena mea se întoarce și îl lămurește. Peste alte cinci minute îmi cere din nou să continui, însă privește peste umărul meu la doi băieți care se îmbrâncesc. Îi spun că nu mai contează, ea îmi răspunde simplu „okay” și pornește o discuție cu o altă colegă. Bănuiesc că nu intenționa să mă asculte de la bun început. Atunci cu ce rost falsifică un interes?
        Pauza următoare mă întreabă dacă sunt supărată. Îi zâmbesc și îi răspund că sunt okay. Primesc un okay înapoi. Mulțumesc.

                                                                                 Melissa.