"There are parallel universes out there where this didn't happen. Where I was with you and you were with me. And whatever universe that is, that's the one my heart lives in."
Ar fi putut să fie.
O văd zâmbind, pletele lungi fluturându-i în vânt alături de poalele rochiei galbene ca o narcisă, legată cu o fundă roșu-sângerie la brâu. Oameni surâzând, cu miezul curat înaintea sa, îi împărtășesc frânturi din propriile lor comori. Un anumit broscoi metamorfozat, rumen în obraji și senin în privire, îi oferă din belșug râuri de iubire. Se contopesc într-un întreg fantasmagoric, orbind audiența cu lungimile lor de undă. Și când îți amintești ce vreme mohorâtă se abătea asupra creștetului său în urmă cu câteva eternități. Sau poate că greșesc, poate că furtunile încă suflă în calea ei, iar eu visez în așternuturile mele fantasmele dorințelor.
Zâmbetul se strâmbă într-un chip asfixiat în valuri. Suvițe din coama sa bogată acoperă gresia rece. Corpul se adună într-o îmbrățisare înfometată de afecțiune, strângând cu putere panglica sfâșiată al veșmântului murdar de negru. Indivizii poartă rânjete cumplite, râd batjocoritor și împung aerul cu degetul în direcția ghemotocului de jale. Dezbrăcată de stare și cuvinte, scrutează sălbatic mlaștina de ură în căutarea unor oceane fremătând. Ape uscate îi întorc spectacolul, lipsite de orice fărâmă de dragoste ce ar fi existat vreodată. S-au dus pe căi necunoscute, pecetluind alte buze, cântând alte balade, lăsând în urmă povara dorului și foamea sufletului. Inima ființei, mustiind a boală, se sfărâmă sub ultima apăsare a oceanelor, eliberând jalnica jivină de sarcina sentimentului. Pustie și cuprinsă de teamă, jivina își continuă cărarea haotic, căutând un bulgăre de căldură să-i umple golul sângerând cu ecourile trecutului.
Ar fi putut să fie, își repetă. Am fost atât de aproape încât esența sa mă fierbea într-o agonie amețitoare. Atât de aproape încât mă hrăneam cu razele sale de patimă.
Melissa.
