Am fost foarte distrasă în ultimele zile, n-am reușit să fac nimic productiv din pură inițiativă, am dormit prea mult, mi-am pierdut timpul pe rețelele de socializare și am îmbrățișat imprevizibilul. Încerc să mă concentrez pe umplerea golurilor din materiile de care o sa am mai multa nevoie anul urmator, dar de fiecare dată intervine ceva și îmi schimb programul.
Plănuiesc să citesc mai diversificat, nu că nu mi-ar plăcea ce am în prezent în minte, dar încerc să produc schimbări în toate punctele vieții mele, mai ales în domeniul acesta și cel vestimentar. Mi-am cheltuit în două zile întregul fond primit de ziua mea, jumătate pe cărți, jumătare pe haine. Vacanța parcă devine din ce în ce mai anostă, prietenii cu care aș vrea să îmi petrec timpul și-au permis să-și ia o vacanță la țară, la mare sau la munte, iar eu am rămas aici, urmărind seriale, citind și aranjând cuvinte pe o pagină de internet de care nu mai sunt la fel de sigură ca înainte. Mama a decis să nu-mi mai renoveze camera ci să facem o mică excursie în mijlocul lui august, dacă concediul ei se va suprapune cu al tatei. La început mă entuziasmasem să plec și eu o zi de acasă - pentru că am fost multe zile supărată în urma weekend-ului la căsoaia -, dar apoi mi-am amintit cum se desfășoară excursile noastre în familie. De obicei mama calculează fiecare secundă, fiecare detaliu, fiecare reacție, și nu se sfiește să zbiere sau să reproșeze nimic când planul deviază. Întreaga călătorie se dovedește în final stresantă și stupidă, în loc de relaxantă.
Mă gândeam azi-noapte la toate aspectele din viața mea care mă deranjează și în privința cărora nu fac niciodată nimic. De obicei când ceva te irită încerci să-l îndepărtezi sau să îl pui pe fugă într-un fel sau altul, însă eu îl ignor, pretind că n-am nimic împotriva lui. Nu procedez bine la capitolul ăsta, ignoranța care i-o ofer mă incomodează și mai tare. Vreau să produc o schimbare și aici, vreau să construiesc un nou castel pentru viața mea, unde să includ numai ceea ce îmi place, unde să aibă acces numai persoanele care mă prețuiesc pentru cine sunt, nu pentru idea lor despre ceea ce aș putea să devin sub influența lor.
Socotind situațile care mi-au adus un zâmbet pe buze zilele astea am descoperit că nu sunt atât de închisă lucrurilor noi precum am crezut. Majoritatea fericirii mele a pornit din momentele neașteptate. Îmi face plăcere să mă implic pe terenuri nedescoperite și să cunosc chipuri proaspete. Și chiar dacă toate activitățile supriză la care am participat în ultimele săptămâni nu mi-au lăsat destul timp să-mi concentrez mintea la o postare relevantă n-am uitat de micul meu locșor. Uneori mă îndoiesc de eficacitatea lui, dar toți revenim la un moment dat la lucrurile pe care le știm ale noastre și care ne ocupă momentele singuratice. Așa că aici mă aflu.
Melissa.
Plănuiesc să citesc mai diversificat, nu că nu mi-ar plăcea ce am în prezent în minte, dar încerc să produc schimbări în toate punctele vieții mele, mai ales în domeniul acesta și cel vestimentar. Mi-am cheltuit în două zile întregul fond primit de ziua mea, jumătate pe cărți, jumătare pe haine. Vacanța parcă devine din ce în ce mai anostă, prietenii cu care aș vrea să îmi petrec timpul și-au permis să-și ia o vacanță la țară, la mare sau la munte, iar eu am rămas aici, urmărind seriale, citind și aranjând cuvinte pe o pagină de internet de care nu mai sunt la fel de sigură ca înainte. Mama a decis să nu-mi mai renoveze camera ci să facem o mică excursie în mijlocul lui august, dacă concediul ei se va suprapune cu al tatei. La început mă entuziasmasem să plec și eu o zi de acasă - pentru că am fost multe zile supărată în urma weekend-ului la căsoaia -, dar apoi mi-am amintit cum se desfășoară excursile noastre în familie. De obicei mama calculează fiecare secundă, fiecare detaliu, fiecare reacție, și nu se sfiește să zbiere sau să reproșeze nimic când planul deviază. Întreaga călătorie se dovedește în final stresantă și stupidă, în loc de relaxantă.
Mă gândeam azi-noapte la toate aspectele din viața mea care mă deranjează și în privința cărora nu fac niciodată nimic. De obicei când ceva te irită încerci să-l îndepărtezi sau să îl pui pe fugă într-un fel sau altul, însă eu îl ignor, pretind că n-am nimic împotriva lui. Nu procedez bine la capitolul ăsta, ignoranța care i-o ofer mă incomodează și mai tare. Vreau să produc o schimbare și aici, vreau să construiesc un nou castel pentru viața mea, unde să includ numai ceea ce îmi place, unde să aibă acces numai persoanele care mă prețuiesc pentru cine sunt, nu pentru idea lor despre ceea ce aș putea să devin sub influența lor.
Socotind situațile care mi-au adus un zâmbet pe buze zilele astea am descoperit că nu sunt atât de închisă lucrurilor noi precum am crezut. Majoritatea fericirii mele a pornit din momentele neașteptate. Îmi face plăcere să mă implic pe terenuri nedescoperite și să cunosc chipuri proaspete. Și chiar dacă toate activitățile supriză la care am participat în ultimele săptămâni nu mi-au lăsat destul timp să-mi concentrez mintea la o postare relevantă n-am uitat de micul meu locșor. Uneori mă îndoiesc de eficacitatea lui, dar toți revenim la un moment dat la lucrurile pe care le știm ale noastre și care ne ocupă momentele singuratice. Așa că aici mă aflu.
Melissa.
