"So I doubt when you say that you've freed yourself
from memories of his.
For I know there are holes in the wall."
Friciile se strâng sub perna mea și mă înjunghie în ceafă, îmi scutură somnul care, neajutorat și confuz, se pierde odată cu hotărârea mea. Păsări zboară în stoluri, râzând în hohote de neștiința mea, arătând cu degetul la singura zburătoare care nu știe unde-i sunt aripile. Am venit la tine nu fiindcă mă poți ajuta. Poate nu știi cum, poate nu ai posibilitatea. Sunt asemenea pentru mine deoarece, indiferent care ar fi, mă încălzesc știindu-ți gestul. Vreau să îți povestesc ceva. Ascultă-mă, te rog.
Ieri m-am îmbrăcat cu speranțe și, ocupată cum mă simțeam, nu m-am obosit să verific și micuța cutie pe care mi-ai dăruit-o la începuturile mele. Îmi cer scuze. Poate nu ar trebui, dar mă apasă. Cutiuța, care atunci când e plină îmi oferă o armonie de note, sunând vag a cântec de viață, s-a golit. Sau s-a furat. Ți-am spus că nu am fost atentă.
Astăzi îmi dă peste nas cu lipsurile mele. Mă așezasem la masă înfometată de căldură. O tavă de flori de gheață mi-a fost adusă împreună cu o ceașcă de reproșuri. Toate ale mele, desigur.
Îmi doresc să zbor, să sărut înaltul cerului cu capul pe spate, să-mi alunece zâmbete neașteptate și să-mi cânte sufletul a împlinire. Sunt atâtea direcți, atâtea frecvențe, nenumărați călători. Pe unde o iei când nu știi unde te pierzi? Timpul nu mă așteaptă să aleg și nici nu mă ia de mânuță să mă întorc. Tu unde ai cunoscut drumul menit ființei tale?
Mă gândesc la lună și la străluciri de stele. Reflectez adânc și dau puternic din coate. Poți să crezi că am uitat oceanele? Mă zăpăcesc de tot și plâng, neștiind de dorul cui. Sunt acolo în lume, zburând în jurul unui aer ușor. Le cunosc dorințele la fel cum le cunosc pe ale mele. Cum ajungi alături de oceane adânci fără să te îneci în ele? Se învârt, iar se învârt și se perindă. Când mă văd, mă alungă.
Melissa.
