Rezumatul anului

        Ne mai despart câteva zile de încheierea acestui an, un an care tinde să fie mai ciudat ca precedenții din toate punctele de vedere. Am pus la cale un rezumat cu toate lucrurile minunate și mai puțin minunate care s-au petrecut în 2013 în viața mea. Poate astfel izbutesc să îmi sortez neclaritățile pe care le port în mine.

        Mi s-a spus că 13 este un semn al ghinionului. Uneori s-a potrivit, însă altădată mi s-a demostrat contrariul. Nu vreau să spun că 13 este doar un număr pe hârtie pentru că îmi place să fiu superstițioasă, dar nici nu aș merge până la capătul pământului să îi înspir pe ceilalți să aibă aceleași credințe cu mine deoarece m-aș putea înșela. Anul acesta a fost relativ frumos, prin abstracție de unele întâmplări, care nu știu dacă merită menționate. Să vedem ce am făcut în decursul acestor 365 de zile:

• Am trecut de gimnaziu și am luat examenele de sfârșit de a opta cu brio. Mă așteptam să fie puțin complicate, luînd în calcul tam-tam-ul facut de profa de română, proful de mate și profa de engleză. Tot anul am rezolvat variante de dificultate ridicată, iar examenele s-au prezentat modeste. Regret într-o oarecere măsură numeroasele zile petrecute în casă pentru a rezolva subiecte.  

• M-am desprins de așa-zisa mea prietenă cea mai bună, cea pe care o cunoșteam de la grădiniță. Cu toate că uneori îi duc dorul, sunt foarte încântată că am făcut acest pas. 
• Mi-am petrecut o vară minunată alături de un grup de persoane. Mi-a plăcut să am impresia că îi pot spune din nou cuiva tot ceea ce simt pentru o perioadă.
• I-am luat numărul de telefon lui Axi și mi-am făcut curaj să vorbesc cu el. Ne-am întâlnit neprogramat de câteva ori, lucru care mi-a plăcut la nebunie. 
• Mi-am luat inima în dinți și am renunțat la baschetul de performanță. Nu mă făcea fericită. Acum fac atletism de plăcere și sunt foarte încântată de decizia mea. 
• Am intrat la liceul dorit și am cunoscut câteva persoane minunate de care sper să continui să mă apropiu. 
• Mi-am redescoperit pasiunea pentru citit, după imensa pauză din Aprilie, și citesc numai ce îmi face plăcere.
• Am scăpat de tipul care nu mi-a dat pace toată vara.
• Am adoptat o pisicuță.
• Am revenit la scrisul unui jurnal.
• Am descoperit muzica lui Kelly Clarkson. 
• M-am reîmprietenit cu Paula și am început să ieșim din nou împreună și să ne dăm mesaje. 
• Am încercat în sfârșit tunsoarea cu care vechea mea prietenă cea mai bună nu era de acord, doar pentru că ea și-a aplicat-o prima, și îmi apreciez noul look.
• Mi-am ciopârțit toți blugii drepți, pentru a obține blugi scurți de vară, și am aruncat toate tricourile vechi și uzate în favoarea celor noi.
• Am descoperit că Cipirică este de fapt Cipirica.
• Mi-am împodobit pentru prima dată camera de Crăciun.
• Am iertat-o pe Nina pentru greșeala de acum două veri. 
• Mi-am făcut o promisiune mie îmsămi și am încălcat-o.
• Mi-am reluat vizionarea serialelor preferate. 
• Am descoperit noi bloguri minunate.
• Am lăsat trecutul în urmă și m-am bizuit pe viitor.
• Mi-am acordat mai mută încredere mie însămi.
• Am înțeles că toate vin la timpul lor. 
• Noul meu motto: Dacă lor nu le pasă, nici mie. 

                                                                     Melissa.

1.

        Nu încetezi niciodată să duci lipsa cuiva - doar înveți să trăiești pe marginea prăpastiei pe care o reprezintă absența lor, iar aceasta se tot lărgerște odată cu trecerea timpului.

                                                                                 Melissa.

Dacă ai căzut, trebuie să te ridici

        - Unde vrei să pleci? De ce vrei să te îndepărtezi de toată lumea?
        - Pentru că oamenii rănesc, câteodată fără să realizeze. Aleg ce e mai bine pentru ei decât pentru restul, fiincă scopul lor e mai important decât sentimentele celorlalți. Oamenii nu sunt persoane bune cum îți imaginezi tu! Ei te folosesc până când primesc ceea ce își doresc și apoi te aruncă asemenea unei cârpe. Ei uită toate dățile când tu le-ai fost unicul sprijin și le-ai oferit unicul sfat. Ei sunt niște monștrii ascunși în spatele unor măști. Nu există prieteni, singurul prieten pe care îl ai ești chiar tu, tu însuți, conștiința ta.
        - Și eu te-am rănit?
        - Mă întrebi?! Din vina ta a început totul! Din cauza ta m-am pierdut! M-am așezat între două scaune deoarece tu mi-ai oferit iluzii. Unul făcea parte din lumea mea și unul din lumea ta. Încercam cu disperare să mă așez mai mult pe al tău, ca să ajung la tine, dar tu m-ai împins și eu am căzut. Acum nu mă mai pot așeza pe niciun scaun, amândouă au fost ocupate. Trebuie să îmi caut altul, și aici nu pot găsi.
        - Îmi pare rău.
        - Nu, să nu îți pară. Datorită ție am văzut latura adevărată a oamenilor, pentru că tu ți-ai dat arama pe față. Dacă nu o făceai eu încă credeam că oamenii sunt ființe minunate care mai greșesc din când în când. Acum am aflat că fiecare greșeală este intenționată și îți mulțumesc pentru asta, ai fost un profesor bun.
        - Ai dreptate, dar și greșești. Nu toți oamenii sunt la fel, nu îi pune pe toți în aceeași oală. Există și persoane minunate, ale căror intenții nu sunt să îți facă rău. Acele persoane își caută și ele un prieten și uneori mai comit greșeli. Eu nu mi-am dat seama că te rănesc, îmi pare rău. N-am observat că te-am dat la o parte. M-am lăsat condus de o fantezie. Înțeleg că am greșit și îmi pare rău.
        - Dacă vrei să îți recuperezi greșeala nu bate câmpii și demonstrează! Acum dă-te din calea mea!
        El se postă în fața mea, împiedicându-mă să plec.
        - Ce mai vrei? Nu ți-a ajuns?!
        - Ai dreptate, am să-mi recuperez greșeala, tocmai de aceea mă voi asigura că te vei întoarce. Nu lupți, nu câștigi, bagă la cap! Acum vino cu mine și hai să-i dăm gata. Poate de data aceasta nu ai nimerit bine dar oricine merită o a doua șansă. Sari și lasă în căderea ta să îți crească aripi. Încă te mai poți înălța, mai bine mai târziu decât niciodată. Nu uita cine ești. Ești o stea, iar stele cad numai când își aleg ele sfârșitul.
        Știam că acționez din nou pe baza unor cuvinte fără valoare, însă l-am luat de mână și m-am întors. Nu sunt nevoită să trec singură prin asta, noi doi împărțim aceeași părere și asta ne va menține uniți. Poate că am sărit în prăpastie și am pierdut, dar dacă nu aș fi făcut-o nu aș fi știut niciodată ce putea fi, iar un eșec nu trebuie să mă doboare, indiferent de imensitatea sa. Greșeala înseamnă să fii om. Fuga nu e o rezolvare, e doar o amânare care provoacă mai mult rău. Singurul mod în care îți poți doborî frica este să o înfrunți pentru că e lucrul la care ea s-ar aștepta cel mai puțin.

        Bine, nu știu ce mi-a venit prin învălmășeala asta de cuvinte. La început îmi doream să îmi exprim sentimentele în legătură cu ultimele întâmplări, însă am sfârșit prin a crea din nou un scenariu tâmpit cu un happy-ending. Sunt o ciudata venită din spațiu care scrie tâmpenii.

                                                                                 Melissa.

The Liebster Award - Q & A and Nominees

        Hello world! I have just received this from Bia. *Thanks again!* I`m not sure if I must write this in English but now I've started like this so I won`t stop. My English it`s not so advanced so I`m apologizing for my grammar mistakes. I`ll write another post later if I have time about my day. *which was gorgeous btw*

Rules:

1. Include the link of my post to your post. [ HERE ]

2. Answer the ten questions.

3. Post ten of your questions for your nominated blogs to answer.

4. Nominate ten blogs having less than 500 followers.

5. Post the link of your nomination post on their blog.

Now that everything's clear, let's get to work.

Q & A:

        1. A book character whose life you would love to live?
        Hmm.. It`s hard to choose but the first one that invaded my mind is Zoey Redbird from "House of Night" series. Her vampire life is pretty fabulous.

        2. How many books do you read in a week? Novel/Novella/Novelette, which one you love to read?
        I don`t have a program for reading, I read in my free time, which is limited. It depends on the book, but making abstraction of this, school and homeworks I read about two books in a week.

        Just how I said: my English sucks --> I don`t know the difference between Novel, Novella and Novelette. Sorry.

        3. What qualities make you judge a character?
        Maybe I don`t seem like a great person because of some of my posts but I don`t like judging people. Yes, I make fun of some aspects sometimes but I believe that everyone has a reason for their behavior.

        4. What do you look for in a book while deciding whether to read it or not? Do you judge a book just by its cover?
        Certainly by it's description from it's back cover. First, I look at the cover but if the description disappoints me I put it back where it came from.

        5. Which genres do you like the most and why?
        I like those moderns books which I think are called fantasy books. *how Bia called them* This kind of books make me stay all night awake. I just can't put them down, I don`t really know how to explain this feeling, it's pretty weird.

        6. Do you give a chance to self-published books or just like to stick with well-known authors?
        I haven't read a self-published book yet, I usually read what my friends recommend me but I think I could give it a chance. Why not? It sounds like fun.

        7. How did you develop your knack for reading? Any incident you would like to share?
        Oh, I remember exactly where it came from and of course I would like to share it! 

        This started when I was 14 years old. Yeah.. I know, a little late. I`ve received a series named "Karazan" as a prize in sixth grade because I was the third student in my class. It seemed interesting so I read it. When I finished it I loved the world it created around me so much I needed to find another books so I could maintain that world alive. Therefore I went to the library and I borrowed some more.

        8. Do the physical feel and smell of the book makes you read it or are you comfortable with e-books as well?
        I don`t agree with e-books. Yes, I admit that they are more useful but I think they are damaging our eyesight and that they are not even half amazing as physical books. I mean they don't even have that amazing smell, why trust them? hahah

        9. If you’re given a chance of assisting an author, who would it be and why?
        Definitely L. J. Smith! I really enjoyed her series, "The secret circle". It was exactly what I've been expecting to read in my entire life: a really cool story about witches and spells! I could read it again and again without getting bored!

        10. If you are given a choice between getting for free either books or your favourite dress (in case of girls)/ favourite food (in case of boys) [same money is involved for both the options] then what would you choose?

        I can`t believe you are asking this! I would never let books for dresses or food or anything else!^^

Bia`s questions

        1. What is the first book you remember reading?

        Stories, by Grim Brothers. It was my favorite up to eight years.

         2. What is your favorite place to read and why?

        My favorite place will always be my bed. It's always comfortable.

        3. What book do you wish you had written?

        "Valentin Letendre, Love, Magic and Spells" 

        4. What are the books you couldn't finish reading and why?

        "Oksa Pollock" by Anne Plichota. It seemed so boring and I could not finish it. Maybe I will re-read it one day and find the ending.

         5. What is your funniest memory related to books?

        Oh, this is recent! I can`t stop laughing when I remember. 

        I went to the library to borrow "Tempted" by P. C. Cast. I could`t find it so I asked for the librarian's help. She looked in the computer for it and told me that it must be there because it says so. I searched again but I still haven't found it so I asked for help again. The librarian told me that she does not have time to help me now, pleasing me to continue searching because it has to be there. I got angry and I told her that she is obliged by her job to help me find that book and then the librarian went down from her chair to analyze the problem. My cheeks went blushing tomato red when she showed me the book. It was sitting in front of me on the first shelf. I still don`t understand why I haven't seen it, maybe because I was distracted.

       6. Is there any book your friends are in love with and you don't like it? If yes, which one and why?
        No, it isn`t. 

        7. What is your favorite villain character?

        Faye from "The Secret Circle" 

        8. What is the saddest book you've ever read?

        "Betrayed" by P. C. Cast. I cried a lot when Stevie Rae died!

        9. What genre of books you don't like reading and why?

        Hmm.. I'm gonna have to think about this. 

       10. What is the author you strongly recommend?

        Agatha Christie

        Oh, finally! I`m done! Now I must do nominations? Nah, anyone can take this, just leave me a link so I can read it. *Haha, I`m breaking the rules!*

                                                                  Melissa.

Cartea - cel mai bun prieten pana in prezent

        Uneori ne găsim încâlciți în ațele rutinei, incapabili să producem o schimbare deoarece de noi depind și alte persoane pe care nu ne permitem să le abandonăm în favoarea unei călători. Monotonia continuă să ne încarce spinarea cu un amalgam de întrebări precum:„De ce mă simt astfel?”. Adevărul este că ne lipsește stropul de aventură din viața de zi cu zi. Cum îl putem obține? Răspunsul este mult mai simplu decât ne-am imaginat vreodată. El se află tocmai înaintea nasului nostru și își scutură mâinile, sperând ca într-o zi îl vom observa și îi vom acepta îmbrățișarea pe care arde de nerăbdare să ne-o ofere. Încă nu ți s-a aprins beculețul? Aruncă-i o privire bibliotecii tale.
        Cărțile constituie întodeauna un „Happy Ending”, în timp ce realitatea are tendința să ne mai lase cu ochii în soare din când în când. Am început să lucrez la un gând azi dimineață după ce am citit un fragment foarte simpatic din „Albastru de Safir” de Kerstin Gier. Dacă ne-am putea transpune într-o poveste și să trăim într-o lume unde binele învinge întodeauna? Îți poți imagina un univers unde să fi fericit e inevitabil? Desigur că, fiind vorba de mine, o fire nemaipomenit de obsedată de romantism, nu mă pot abține să nu o împărtășesc cu voi fragmentul care îmi dezvoltă dorința de experiențe neașteptate. Evaluați și voi:

        „Gideon râse și puse torța la loc, în suportul ei.
         - Ce faci?
         - Am vrut doar... Deci, referitor la mai devreme... Domnul George ne-a întrerupt în timp ce voiam să-ți spun ceva foarte important.
         - Are legătură cu ce ți-am povestit ieri în biserică? Pot să înțeleg dacă mă consideri nebună din acel motiv, dar un psihiatru n-ar ajuta la nimic.
         Gideon se încruntă.
         - Te rog să taci din gură măcar un minut, da? Trebuie să-mi adun tot curajul ca să-ți fac o declarație de dragoste. N-am nici un fel de experiență cu lucruri de genul ăsta.
         - Poftim?
         - M-am îndrăgostit de tine, spuse el serios. Gwendolyn!
         Stomacul mi se strânse involuntar, ca în urma unui șoc. De fapt, era de bucurie.
         - Adevărat?
         - Da, adevărat!
         L-am văzut pe Gideon zâmbind în lumina torței. 
         - Știu că abia ne cunoaștem de o săptămână, iar la început mi-ai părut absolut... copilăroasă, și probabil că m-am purtat execrabil cu tine. Dar ești îngrozitor de complicată, nu se știe niciodată ce-ai să faci în clipa următoare, și-n unele privințe ești de-a dreptul îngrozitor de.. ăă.. naivă. Uneori n-aș vrea decât să te iau și să te zgâlțâi.
         - OK, se vede că, într-adevăr, n-ai experiență în domeniul declaraților de dragoste, am spus eu. 
         - Dar, pe de altă parte, ești atât de haioasă, de isteață și de indescriptibil de dulce, continuă Gideon, de parcă nici nu m-ar mai fi auzit. Și cel mai rău este că e de-ajuns să te afli în aceeași încăpere cu mine, că simt nevoia să te ating și să te sărut...
         - Da, asta e chiar foarte rău, am șoptit eu, și inima îmi tresări când Gideon scoase acul de pălărie din părul meu, azvârli cât colo monstrul ăla cu pene, mă trase spre el și mă sărută.”

        Acum, că ați parcurs acest fragment, urmează să vă destăinui un mic citat pe care l-am descoperit de asemenea între paginile cărții și pe care îl consider teribil de adevărat și din cauza căruia îmi stăruie un sentiment de naivitate deoarece nu am remarcat până în prezent detaliul pe care intervenția Contelui de Saint-Germain îl cuvântează: „Nimic nu este mai ușor de anticipat decât reacția unei femei îndrăgostite. Nimeni nu e mai ușor de controlat decât o femeie care acționează dând curs sentimentelor ei pentru un bărbat.(...) O femeie deșteaptă înțelege că trebuie să-și ascundă gelozia. Altfel, noi, bărbații, ne simțim întodeauna atât de siguri..”
        Presupun că abilitățile mele psihologice lasă de dorit din moment ce am deprins cunoștiința aceasta atât de tărziu. Totuși sper ca pălăvrăgeala mea va produs cel puțin o modestă poftă de citit. Prin abstracție de ficțiune, cărțile nu mint niciodată, ele reflectă numai justețe, aspect demostrat în fiecare operă literară. Până în acest moment, și cu siguranță până la capătul existenței noastre, cartea este și va fi cel mai bun prieten al omului.

O carte bună + ceai cald + un loc comfortabil = raiul pe pământ.

                                                                 Melissa.

Cum ar fi fost dacă...?

          - E complicat, nu vei înțelege, mi-a spus.
          - De ce nu încerci? Vom vedea după dacă sunt sau nu în stare să mă pun în postura ta.
          Ezita, în mintea sa se purta o luptă. Nu era sigur dacă poate avea sau nu încredere în mine.
          - Uite, dacă nu încerci nu vei reuși niciodată. Dacă nu vei spune nimănui povestea ta, nimeni nu îți va putea fi alături pentru că nimeni nu va știi cu ce te confrunți. Ai încredere în mine?
          Nu m-a privit și nici nu a spus vreun cuvânt. Mi-am scotocit în buznarul hanoracului și i-am întins conținutul, o monedă de un ban.
          - Putem face altfel. Cap îmi spui, Pajura nu. Ne-am înețeles?
          Și-a ridicat chipul din pământ, i-am putut zări minunații săi ochi căprui. Am citit tristețe, multă tristețe. Cum îi putea îngreuna o singură întâmplare atât de mult lumea? Mi-a închis pumnul, acunzând bănuțul.
          - Nu e nevoie să dau cu banul, știu deja ce mi-aș dori să văd. Cap, Cap e răspunsul, cred în tine.
          (...) Mi-a povestit totul, am ascultat cuvânt cu cuvânt, atentă să nu pierd nimic.
          - De ce nu ai spus nimănui? nu mi-am putut stăpâni eu curiozitatea.
          - Uneori e mai bine să fii singur. Nimeni nu te poate răni.
          - Da, dar de cele mai multe ori, lucrurile care le ții în tine îți pot veni de hac. Te poți separa de lume. Mai bine cauți toată viața persoana care te va înțelege, decât să îți faci rău, spunându-ți că ești imposibil de dibuit.
          - Dar cum pot știi care e persoana potrivită?
          - Nu știi, nu cu adevărat. Dacă nu ești în stare să decizi între două posibilități atunci dă cu banul. Nu conteză cum pică moneda. În momentul în care o arunci în sus îți vei da seama la ce rezultat speri, vei știi înăuntrul tău dacă îi poți încredința secretul tău sau nu. Cu mine cum a fost ? Nu e ușor să treci peste dacă greșești, însă știi ce e mai greu ? Să nu te întrebi „Cum ar fi fost dacă...?”

                                                                        Melissa.