- E complicat, nu vei înțelege, mi-a spus.
- De ce nu încerci? Vom vedea după dacă sunt sau nu în stare să mă pun în postura ta.
Ezita, în mintea sa se purta o luptă. Nu era sigur dacă poate avea sau nu încredere în mine.
- Uite, dacă nu încerci nu vei reuși niciodată. Dacă nu vei spune nimănui povestea ta, nimeni nu îți va putea fi alături pentru că nimeni nu va știi cu ce te confrunți. Ai încredere în mine?
Nu m-a privit și nici nu a spus vreun cuvânt. Mi-am scotocit în buznarul hanoracului și i-am întins conținutul, o monedă de un ban.
- Putem face altfel. Cap îmi spui, Pajura nu. Ne-am înețeles?
Și-a ridicat chipul din pământ, i-am putut zări minunații săi ochi căprui. Am citit tristețe, multă tristețe. Cum îi putea îngreuna o singură întâmplare atât de mult lumea? Mi-a închis pumnul, acunzând bănuțul.
- Nu e nevoie să dau cu banul, știu deja ce mi-aș dori să văd. Cap, Cap e răspunsul, cred în tine.
(...) Mi-a povestit totul, am ascultat cuvânt cu cuvânt, atentă să nu pierd nimic.
- De ce nu ai spus nimănui? nu mi-am putut stăpâni eu curiozitatea.
- Uneori e mai bine să fii singur. Nimeni nu te poate răni.
- Da, dar de cele mai multe ori, lucrurile care le ții în tine îți pot veni de hac. Te poți separa de lume. Mai bine cauți toată viața persoana care te va înțelege, decât să îți faci rău, spunându-ți că ești imposibil de dibuit.
- Dar cum pot știi care e persoana potrivită?
- Nu știi, nu cu adevărat. Dacă nu ești în stare să decizi între două posibilități atunci dă cu banul. Nu conteză cum pică moneda. În momentul în care o arunci în sus îți vei da seama la ce rezultat speri, vei știi înăuntrul tău dacă îi poți încredința secretul tău sau nu. Cu mine cum a fost ? Nu e ușor să treci peste dacă greșești, însă știi ce e mai greu ? Să nu te întrebi „Cum ar fi fost dacă...?”
Melissa.
- De ce nu încerci? Vom vedea după dacă sunt sau nu în stare să mă pun în postura ta.
Ezita, în mintea sa se purta o luptă. Nu era sigur dacă poate avea sau nu încredere în mine.
- Uite, dacă nu încerci nu vei reuși niciodată. Dacă nu vei spune nimănui povestea ta, nimeni nu îți va putea fi alături pentru că nimeni nu va știi cu ce te confrunți. Ai încredere în mine?
Nu m-a privit și nici nu a spus vreun cuvânt. Mi-am scotocit în buznarul hanoracului și i-am întins conținutul, o monedă de un ban.
- Putem face altfel. Cap îmi spui, Pajura nu. Ne-am înețeles?
Și-a ridicat chipul din pământ, i-am putut zări minunații săi ochi căprui. Am citit tristețe, multă tristețe. Cum îi putea îngreuna o singură întâmplare atât de mult lumea? Mi-a închis pumnul, acunzând bănuțul.
- Nu e nevoie să dau cu banul, știu deja ce mi-aș dori să văd. Cap, Cap e răspunsul, cred în tine.
(...) Mi-a povestit totul, am ascultat cuvânt cu cuvânt, atentă să nu pierd nimic.
- De ce nu ai spus nimănui? nu mi-am putut stăpâni eu curiozitatea.
- Uneori e mai bine să fii singur. Nimeni nu te poate răni.
- Da, dar de cele mai multe ori, lucrurile care le ții în tine îți pot veni de hac. Te poți separa de lume. Mai bine cauți toată viața persoana care te va înțelege, decât să îți faci rău, spunându-ți că ești imposibil de dibuit.
- Dar cum pot știi care e persoana potrivită?
- Nu știi, nu cu adevărat. Dacă nu ești în stare să decizi între două posibilități atunci dă cu banul. Nu conteză cum pică moneda. În momentul în care o arunci în sus îți vei da seama la ce rezultat speri, vei știi înăuntrul tău dacă îi poți încredința secretul tău sau nu. Cu mine cum a fost ? Nu e ușor să treci peste dacă greșești, însă știi ce e mai greu ? Să nu te întrebi „Cum ar fi fost dacă...?”
Melissa.
.jpg)
Vai, vai, vaiiii... E cumva un pasaj dintr-o carte minunată? :o3
ReplyDeleteNu e, nu-i aşa?
Cât. De. Frumos.
Nu e un pasaj, e ceva ce mi-a venit pe moment pentru ca eram suparata :)
Delete