Uneori ne găsim încâlciți în ațele rutinei, incapabili să producem o schimbare deoarece de noi depind și alte persoane pe care nu ne permitem să le abandonăm în favoarea unei călători. Monotonia continuă să ne încarce spinarea cu un amalgam de întrebări precum:„De ce mă simt astfel?”. Adevărul este că ne lipsește stropul de aventură din viața de zi cu zi. Cum îl putem obține? Răspunsul este mult mai simplu decât ne-am imaginat vreodată. El se află tocmai înaintea nasului nostru și își scutură mâinile, sperând ca într-o zi îl vom observa și îi vom acepta îmbrățișarea pe care arde de nerăbdare să ne-o ofere. Încă nu ți s-a aprins beculețul? Aruncă-i o privire bibliotecii tale.
Cărțile constituie întodeauna un „Happy Ending”, în timp ce realitatea are tendința să ne mai lase cu ochii în soare din când în când. Am început să lucrez la un gând azi dimineață după ce am citit un fragment foarte simpatic din „Albastru de Safir” de Kerstin Gier. Dacă ne-am putea transpune într-o poveste și să trăim într-o lume unde binele învinge întodeauna? Îți poți imagina un univers unde să fi fericit e inevitabil? Desigur că, fiind vorba de mine, o fire nemaipomenit de obsedată de romantism, nu mă pot abține să nu o împărtășesc cu voi fragmentul care îmi dezvoltă dorința de experiențe neașteptate. Evaluați și voi:
„Gideon râse și puse torța la loc, în suportul ei.
- Ce faci?
- Am vrut doar... Deci, referitor la mai devreme... Domnul George ne-a întrerupt în timp ce voiam să-ți spun ceva foarte important.
- Are legătură cu ce ți-am povestit ieri în biserică? Pot să înțeleg dacă mă consideri nebună din acel motiv, dar un psihiatru n-ar ajuta la nimic.
Gideon se încruntă.
- Te rog să taci din gură măcar un minut, da? Trebuie să-mi adun tot curajul ca să-ți fac o declarație de dragoste. N-am nici un fel de experiență cu lucruri de genul ăsta.
- Poftim?
- M-am îndrăgostit de tine, spuse el serios. Gwendolyn!
Stomacul mi se strânse involuntar, ca în urma unui șoc. De fapt, era de bucurie.
- Adevărat?
- Da, adevărat!
L-am văzut pe Gideon zâmbind în lumina torței.
- Știu că abia ne cunoaștem de o săptămână, iar la început mi-ai părut absolut... copilăroasă, și probabil că m-am purtat execrabil cu tine. Dar ești îngrozitor de complicată, nu se știe niciodată ce-ai să faci în clipa următoare, și-n unele privințe ești de-a dreptul îngrozitor de.. ăă.. naivă. Uneori n-aș vrea decât să te iau și să te zgâlțâi.
- OK, se vede că, într-adevăr, n-ai experiență în domeniul declaraților de dragoste, am spus eu.
- Dar, pe de altă parte, ești atât de haioasă, de isteață și de indescriptibil de dulce, continuă Gideon, de parcă nici nu m-ar mai fi auzit. Și cel mai rău este că e de-ajuns să te afli în aceeași încăpere cu mine, că simt nevoia să te ating și să te sărut...
- Da, asta e chiar foarte rău, am șoptit eu, și inima îmi tresări când Gideon scoase acul de pălărie din părul meu, azvârli cât colo monstrul ăla cu pene, mă trase spre el și mă sărută.”
Acum, că ați parcurs acest fragment, urmează să vă destăinui un mic citat pe care l-am descoperit de asemenea între paginile cărții și pe care îl consider teribil de adevărat și din cauza căruia îmi stăruie un sentiment de naivitate deoarece nu am remarcat până în prezent detaliul pe care intervenția Contelui de Saint-Germain îl cuvântează: „Nimic nu este mai ușor de anticipat decât reacția unei femei îndrăgostite. Nimeni nu e mai ușor de controlat decât o femeie care acționează dând curs sentimentelor ei pentru un bărbat.(...) O femeie deșteaptă înțelege că trebuie să-și ascundă gelozia. Altfel, noi, bărbații, ne simțim întodeauna atât de siguri..”
Presupun că abilitățile mele psihologice lasă de dorit din moment ce am deprins cunoștiința aceasta atât de tărziu. Totuși sper ca pălăvrăgeala mea va produs cel puțin o modestă poftă de citit. Prin abstracție de ficțiune, cărțile nu mint niciodată, ele reflectă numai justețe, aspect demostrat în fiecare operă literară. Până în acest moment, și cu siguranță până la capătul existenței noastre, cartea este și va fi cel mai bun prieten al omului.
Melissa.
Cărțile constituie întodeauna un „Happy Ending”, în timp ce realitatea are tendința să ne mai lase cu ochii în soare din când în când. Am început să lucrez la un gând azi dimineață după ce am citit un fragment foarte simpatic din „Albastru de Safir” de Kerstin Gier. Dacă ne-am putea transpune într-o poveste și să trăim într-o lume unde binele învinge întodeauna? Îți poți imagina un univers unde să fi fericit e inevitabil? Desigur că, fiind vorba de mine, o fire nemaipomenit de obsedată de romantism, nu mă pot abține să nu o împărtășesc cu voi fragmentul care îmi dezvoltă dorința de experiențe neașteptate. Evaluați și voi:
„Gideon râse și puse torța la loc, în suportul ei.
- Ce faci?
- Am vrut doar... Deci, referitor la mai devreme... Domnul George ne-a întrerupt în timp ce voiam să-ți spun ceva foarte important.
- Are legătură cu ce ți-am povestit ieri în biserică? Pot să înțeleg dacă mă consideri nebună din acel motiv, dar un psihiatru n-ar ajuta la nimic.
Gideon se încruntă.
- Te rog să taci din gură măcar un minut, da? Trebuie să-mi adun tot curajul ca să-ți fac o declarație de dragoste. N-am nici un fel de experiență cu lucruri de genul ăsta.
- Poftim?
- M-am îndrăgostit de tine, spuse el serios. Gwendolyn!
Stomacul mi se strânse involuntar, ca în urma unui șoc. De fapt, era de bucurie.
- Adevărat?
- Da, adevărat!
L-am văzut pe Gideon zâmbind în lumina torței.
- Știu că abia ne cunoaștem de o săptămână, iar la început mi-ai părut absolut... copilăroasă, și probabil că m-am purtat execrabil cu tine. Dar ești îngrozitor de complicată, nu se știe niciodată ce-ai să faci în clipa următoare, și-n unele privințe ești de-a dreptul îngrozitor de.. ăă.. naivă. Uneori n-aș vrea decât să te iau și să te zgâlțâi.
- OK, se vede că, într-adevăr, n-ai experiență în domeniul declaraților de dragoste, am spus eu.
- Dar, pe de altă parte, ești atât de haioasă, de isteață și de indescriptibil de dulce, continuă Gideon, de parcă nici nu m-ar mai fi auzit. Și cel mai rău este că e de-ajuns să te afli în aceeași încăpere cu mine, că simt nevoia să te ating și să te sărut...
- Da, asta e chiar foarte rău, am șoptit eu, și inima îmi tresări când Gideon scoase acul de pălărie din părul meu, azvârli cât colo monstrul ăla cu pene, mă trase spre el și mă sărută.”
Acum, că ați parcurs acest fragment, urmează să vă destăinui un mic citat pe care l-am descoperit de asemenea între paginile cărții și pe care îl consider teribil de adevărat și din cauza căruia îmi stăruie un sentiment de naivitate deoarece nu am remarcat până în prezent detaliul pe care intervenția Contelui de Saint-Germain îl cuvântează: „Nimic nu este mai ușor de anticipat decât reacția unei femei îndrăgostite. Nimeni nu e mai ușor de controlat decât o femeie care acționează dând curs sentimentelor ei pentru un bărbat.(...) O femeie deșteaptă înțelege că trebuie să-și ascundă gelozia. Altfel, noi, bărbații, ne simțim întodeauna atât de siguri..”
Presupun că abilitățile mele psihologice lasă de dorit din moment ce am deprins cunoștiința aceasta atât de tărziu. Totuși sper ca pălăvrăgeala mea va produs cel puțin o modestă poftă de citit. Prin abstracție de ficțiune, cărțile nu mint niciodată, ele reflectă numai justețe, aspect demostrat în fiecare operă literară. Până în acest moment, și cu siguranță până la capătul existenței noastre, cartea este și va fi cel mai bun prieten al omului.
O carte bună + ceai cald + un loc comfortabil = raiul pe pământ.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.