Hazy feelings

        De ce lumea dinaintea ochilor mei se arată într-atât de neguroasă încât mi-am rătăcit cuvintele? De ce continui să înaintez înspre prăpastie dacă pricep stricăciunile pe care mi le voi produce? De ce mă zbat îngrozitor să respir când aerul este pretutindeni? De ce simt că bătăile inimii mi se răresc, îmbrățisând teama că în orice moment ar putea înceta și m-aș prăbuși?
        Mă străduiesc să descopăr schimbarea care m-a acoperit. Inspir, expir, îmi repet cuvintele de siguranță în minte, terifiată să descopăr că nu-și fac efectul. O piesă din puzzle a fost înșelată, încurcându-mi ilustrația realității. Nu izbutesc să o identific, se ascunde prin colțuri, fuge de mine. Mi-a răstrălmăcit întreaga rutină, pedepsindu-mă într-o încăpere spontană, a cărei activități nu sunt competentă să-i țin pasul. Nu-mi zăresc locul, sunt dezoritentată. Prezentul se sforțează să mă elimine, îi încâlcesc întențiile de ordonare din cauza nesiguranței în care înot. Îmi oferă lovitură, după lovitură, după lovitură și după lovitură. Și în ciuda nereușitei mele de a mă ridica încă nu este satisfăcut. Nu-i ajunge că sunt mizerabilă pe dinăuntru, că privesc orbește spre ceva ce nu există sau că nu sunt în stare să îi parez atacurile. Nu, are multe alte planuri, iar eu nu mă percep capabilă să mai supraviețuiesc printre ele. De ce nu am o soluție?

                                                                                 Melissa.

Your passion is gone away

        Whenever bad days keep coming take a deep breath and a long look a the sky. Somewhere, someone is doing the same. The feeling will pass, eventually. 

                                                                                 Melissa.

Back to prison

        Un zâmbet îmi juca pe buze în dimineața asta. Așteptam revederi, îmbrățisări și vorbe frumoase. Dezamăgirea probabil mă pândea de aseară, mi-a fost frică de ea, îi întrevedeam apariția. Din nefericire am avut dreptate.
        Colegii mei nu s-a schimbat, nici nu s-au maturizat peste vară. Sunt aceeași râzgâiați pe care i-am părăsit în urmă cu trei luni. Diferențele sunt doar fizice, încă își poartă infatuarea fără rușine. Colega mea de bancă, care stă cu mine ocazional, pentru că are o prietenă mult prea incultă și potrivită în celălalt colț de clasă, e o persoană imposibilă și nu reușesc să-i găsesc o singură calitate care să umbrească prostia de care dă dovadă. Nu are viziune decât asupra dorințelor ei, merge odată cu turma și când i se păsălește supărarea blestemă fiecare ființă care îi iese în cale, oferind detalii pe care victima nu le posedă.
        Fetele din liceul ăsta minunat, cu mici excepții, sunt incredibil de îndrăgostite de înfățișarea lor. Procedeele pe care e nevoie să le completeze ca să fie atât de împopoțonate nu le lasă timp să arunce o privire în direcția bună. Totuși, mă întreb, de ce mai fac prezența dacă pe întreaga durată au atenția oriunde altundeva decât la educație? N-am să înțeleg niciodată.
        Cea mai mare parte de băieți din clasa mea stăpânesc o cantitate mult prea mare de testosteron, iar asta, după părerea mea, e singura chestie care le motivează apsența intelectului. Adică de ce să citească ei o carte dacă își pot încorda toată ziua muschii în oglindă? Ăsta e prețul pe care îl plătesc pentru că m-am dus la un liceu de proști. Însă pot rezista încă trei ani dacă asta înseamnă să am un servici bun.
        Deschiderea a conținut în premierea elevilor pentru anul de dinainte și câteva discursuri ținute de Doamna Directoare, și ea desumflată de la rezultatele Bacalaureatului. Anul acesta s-au produs câteva schimbări în legătură cu consecințele chiululului, nepurtarea uniformei și comportamentului neadecvat. Inovația se propune cel puțin teoretic, practic urmează să vedem.
        Orarul meu e oribil, toate zilele îmi încep cu module, iar orele grele sunt ultimele. Vinerea mea e incredibil de grozav încărcată și, pentru că nu se putea mai drăguț de atât, am să o văd pe profa de fizică două ceasuri una după alta Joia. Nu mă înțelegeți greșit, îmi e simpatică și îmi face plăcere să stau la discuții, însă materia care o predă îmi dă dureri de cap.
        Nici vremea nu a fost prea blândă. Am avut parte de ploaie torențială și străzi inundate, astfel am pus rochița programată înapoi în dulap și m-am înarmat cu bascheți, blugi lungi și umbrelă.
        Cam asta a fost cu prima mea zi de școală, deloc memorabilă.

                                                                                 Melissa.

'Ce vei face acum?'

        Mi-am petrecut ultimele două săptămâni calculând tot ce n-am reușit până în prezent și da, am fost depresivă. Nu știu dacă am trecut peste inopinata cădere, însă astăzi mi-am propus o mică pauză pentru că, deși sunt îngrozitoare cu propria-mi persoană, nu rezist când vine vorba de răspândirea lucrurilor pozitive. Cunosc perioada aceea când te simți prost și ai nevoie de o motivare, iar videoclipul peste care am avut norocul să dau e unul pe care vreau să aibă toată lumea ocazia să-l vizioneze. Știu că sunteți ocupați și aveți lucruri importante de făcut, dar vă rog să investiți șase minute din prețioasa voastră viață în mesajul următor. Multumesc!

                                                                                 Melissa.

People leave

        Oamenii, indiferent cât de apropiați îți sunt, întodeauna vor găsi un moment prielnic să-și strângă lucrurile și să dispară din viața ta. Unii îți vor servi o minciună ca să te simți cât de cât comfortabil cu plecarea lor, alții îți vor spune pur și simplu adevărul, iar o parte dintre ei nici nu își vor obosi gura. E ceva de așteptat, nimeni nu-și dorește să rămână pe aceeași bucată de asfalt pentru totdeauna. Însă persoana lor ar trebui să îți lase cel puțin o amintire plăcută, oricât de mică. Călătorii mei nu mi-au oferit plăcerea aceasta. Și-au luat zborul fără să am șansa să le spun adio, fără să le spun fiecăruia cât de mult înseamnă pentru mine, fără o ultimă îmbrățișare, iar abandonul mi-a înegrit viziunea asupra timpului petrecut împreună cu ei. 

        M-am întrebat în toți anii aceștia de ce nu merit un sfârșit frumos și singura concluzie de care sunt capabilă e, ca întodeauna, că întreaga situație se datorează nesiguranțelor mele, neajunsurilor mele, complexităților mele, cuvintelor mele, acțiunilor mele și defectelor mele. Bănuiesc că nu a fost să fie, că exist fără să trăiesc, că mereu va fi vina mea. Nici nu știu să mă explic, nu vreau să mă explic. Vreau doar să se ivească ceva pozitiv în viața mea, ceva care să-mi redea crezarea că lucrurile se pot îmbunătăți, ceva care să îmi ocupe gândurile încât să nu îmi mai umplu mintea cu toate eșecurile mele. Vreau ceva ce nici nu știu ce este. 

                                                                                 Melissa.

Desfătare

          "Mon cœur? Il est à prendre
           Comme tout cœur d'enfant.
           Il n'est pas à comprendre
           C'est un cœur cerf-volant."

        Inima și rațiunea nu sunt întodeauna în relații amicale. Întrebările și îndoielile nu vor înceta niciodată să răsară în cele mai nepotrivite momente. Nu se vor sătura nicicând să tragă de persoana ta în toate părțile, să îi ceară explicații pe care nu le deține și să-i sufle în față toate posibilele eșecuri.
        Vreau să închid ochii pentru o secundă, iar mintea mea să nu conceapă absolut nimic. Aparent ușor de îndeplinit, însă probabil imposibil. Creierul uman nu-și încetează flecărelile nici în somn. Și, totuși, vreau un moment de liniște, în care să nu-mi tremure concepțiile sau să se încline vreun taler. Vreau să pocnească cineva din degete și universul să amuțească. Vreau să mă plimb printre statui, admirând, fără să aduc vreuna la viață. Pentru asta trebuie să trișez.
        „Ce gândire prostească are fata asta!” veți spune. Vă dau dreptate. Judecata mea e defectă, s-a pierdut pe undeva prin străfunduri și s-a alterat. Un cunoscut i-a furat scaunul la masa deciziilor, oferindu-i unul de-o influență neînsemnată. De atunci dau prin gropi, fiind condusă pe o rută distrugătoare de o inimă cu nevoi.
        Însă, lăsând la o parte urmările, mi-am îndeplinit scopul.

                                                                                 Melissa.