Dacă ai căzut, trebuie să te ridici

        - Unde vrei să pleci? De ce vrei să te îndepărtezi de toată lumea?
        - Pentru că oamenii rănesc, câteodată fără să realizeze. Aleg ce e mai bine pentru ei decât pentru restul, fiincă scopul lor e mai important decât sentimentele celorlalți. Oamenii nu sunt persoane bune cum îți imaginezi tu! Ei te folosesc până când primesc ceea ce își doresc și apoi te aruncă asemenea unei cârpe. Ei uită toate dățile când tu le-ai fost unicul sprijin și le-ai oferit unicul sfat. Ei sunt niște monștrii ascunși în spatele unor măști. Nu există prieteni, singurul prieten pe care îl ai ești chiar tu, tu însuți, conștiința ta.
        - Și eu te-am rănit?
        - Mă întrebi?! Din vina ta a început totul! Din cauza ta m-am pierdut! M-am așezat între două scaune deoarece tu mi-ai oferit iluzii. Unul făcea parte din lumea mea și unul din lumea ta. Încercam cu disperare să mă așez mai mult pe al tău, ca să ajung la tine, dar tu m-ai împins și eu am căzut. Acum nu mă mai pot așeza pe niciun scaun, amândouă au fost ocupate. Trebuie să îmi caut altul, și aici nu pot găsi.
        - Îmi pare rău.
        - Nu, să nu îți pară. Datorită ție am văzut latura adevărată a oamenilor, pentru că tu ți-ai dat arama pe față. Dacă nu o făceai eu încă credeam că oamenii sunt ființe minunate care mai greșesc din când în când. Acum am aflat că fiecare greșeală este intenționată și îți mulțumesc pentru asta, ai fost un profesor bun.
        - Ai dreptate, dar și greșești. Nu toți oamenii sunt la fel, nu îi pune pe toți în aceeași oală. Există și persoane minunate, ale căror intenții nu sunt să îți facă rău. Acele persoane își caută și ele un prieten și uneori mai comit greșeli. Eu nu mi-am dat seama că te rănesc, îmi pare rău. N-am observat că te-am dat la o parte. M-am lăsat condus de o fantezie. Înțeleg că am greșit și îmi pare rău.
        - Dacă vrei să îți recuperezi greșeala nu bate câmpii și demonstrează! Acum dă-te din calea mea!
        El se postă în fața mea, împiedicându-mă să plec.
        - Ce mai vrei? Nu ți-a ajuns?!
        - Ai dreptate, am să-mi recuperez greșeala, tocmai de aceea mă voi asigura că te vei întoarce. Nu lupți, nu câștigi, bagă la cap! Acum vino cu mine și hai să-i dăm gata. Poate de data aceasta nu ai nimerit bine dar oricine merită o a doua șansă. Sari și lasă în căderea ta să îți crească aripi. Încă te mai poți înălța, mai bine mai târziu decât niciodată. Nu uita cine ești. Ești o stea, iar stele cad numai când își aleg ele sfârșitul.
        Știam că acționez din nou pe baza unor cuvinte fără valoare, însă l-am luat de mână și m-am întors. Nu sunt nevoită să trec singură prin asta, noi doi împărțim aceeași părere și asta ne va menține uniți. Poate că am sărit în prăpastie și am pierdut, dar dacă nu aș fi făcut-o nu aș fi știut niciodată ce putea fi, iar un eșec nu trebuie să mă doboare, indiferent de imensitatea sa. Greșeala înseamnă să fii om. Fuga nu e o rezolvare, e doar o amânare care provoacă mai mult rău. Singurul mod în care îți poți doborî frica este să o înfrunți pentru că e lucrul la care ea s-ar aștepta cel mai puțin.

        Bine, nu știu ce mi-a venit prin învălmășeala asta de cuvinte. La început îmi doream să îmi exprim sentimentele în legătură cu ultimele întâmplări, însă am sfârșit prin a crea din nou un scenariu tâmpit cu un happy-ending. Sunt o ciudata venită din spațiu care scrie tâmpenii.

                                                                                 Melissa.