„Mi-ai ucis dragostea.”
îți scriu azi, cu speranța între palme;
expresie precisă, dorință nelămurită.
inspir o dată, de două ori,
de câte ori e nevoie să fie alt martie.
trei puncte dansează sus și jos,
aștept
și parcă aștept încă odată zece cercuri lunare
doar să aud de tine,
de bătăile inimii tale,
să știu că ești întreg.
când răsare noua zi
o găsesc acoperită de nori
și-mi amintesc c-a fost vina mea
că eu te-am pierdut înainte să mă pierzi tu,
că, dacă n-aș fi închistată în propria-mi țeastă,
te-aș surprinde alături,
cuprinzându-mă pe după umeri,
cum altădată martoră ne-a fost seara,
și aș ține promisiunea.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.