„Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir.”
Îmi spunea odată vocea din capul meu că, dacă aș mai pierde din egoism și orgoliu, aș sălta treptele în fugă și n-aș avea vreme să privesc în urmă. Sfaturi calde știe ea, iar eu, o toantă de prisos, alung cuvintele departe, să nu mă atingă vreun mic spin și să-mi zgărie cărpănoșenia de gânduri. Capabilă de multe (așa se spune), cu acțiune în puține, căci trăiesc în antiteză, pe altă planetă de escroci, unde nu-i nimeni mai grozav ca mine.
Și dacă ieri m-ai fi scuturat, strigai că aia îmi lipsește, numai să fiu cea mai cea, pleacam în altă direcție. Tu crezi că poți singur până când deschizi ochii într-un mâine care te prinde de urechi și-ți cârpește vreo două, trei, patru, la câte reușești să stai, palme de adevăr. consternat, te învârți în jurul tău să afli că ești nemernicul ăla pe care-l arătai cu degetul înainte. Felicitări, clișeu uman ce ești.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.