„Cuvântul rusesc este otstranaya. Nu sunt cu adevărat aici. Nimic din ce se întâmplă nu ajunge la mine. Sunt izolată; simt că nu eu sunt aici, că nu eu trăiesc aceste lucruri. Sunt neliniștită, foarte confuză.”
Draga mea, toți se satură de tine după ce te gustă în repetate rânduri. „Legăturile scânteietoare”, cum obișnuiai să le numești cândva, se consumă ca și nisipul din clepsidră. Cu cât stau mai aproape de sufletul tău, cu atât mai puțin te doresc. Pentru că le-ai oferit prea mult, prea curând, și consideră că te-au citit în întregime. Poate că ești unică, însă multe bucăți din ființa ta se scriu și în alte destine. Iar ei, când găsesc o porțiune din felul tău de a fi proiectat în alt corp, se avântă și te lasă în urmă. Rămâi o amintire plăcută, însă uzată, pe care nu o mai retrăiește nimeni deoarece stă în umbra actualității. Iar ei vin și pleacă, și continuă să vină și să plece, până când fură tot din bogăția ta, schimbandu-te într-o fantomă care bântuie pământul fără scop și fără sentimente.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.