ceva care atârnă de altceva

„M-am uitat într-o oglindă și am văzut o față umană, vulnerabilă, plină de viață, iubită, vremelnică. Nu m-am uitat după pori închiși, nu mi-am aranjat bretonul și nu mi-am făcut nicio părere despre cum arătam. M-am uitat direct în ochii care se uitau direct la mine și m-am gândit, o, draga mea, draga mea copilă. Cred c-a fost pentru prima dată când mi-am văzut chipul așa, pe de-a-ntregul.”

        Îi cer o pauză ca să-mi antrenez singurătatea, să mă obișnuiesc să fiu doar eu cu mine. Aparent numai așa îmi continui viața, oricât m-aș agita să mai invit o persoană. Prezența mea are un termen de valabilitate în călătoriile celorlalți, dar aiurita de mine nu se învață niciodată cu declinul. Urc trepte înalte, cu încredere că n-am să mă răstorn, iar apoi, când briza unei oarecare împliniri îmi izbește chipul, revine învingătoarea să-mi amintească unde n-am loc. Mă rostogolesc ca un bulgăre pe un deal, acumulez ură pentru așteptările amare. Și, dintr-o prostie umană, nu-mi ajunge niciodată. Revin și revin la același punct zero, cu lacrimi tot mai grele și răni tot mai pline.

        O altă persoană îmi strânge fericirea în palme. Dăruiesc mult și nu mă abțin de la nicio eroare. Ele mă iubesc cum nu mă iubește nimeni. Lui îi dau ce-i al meu astăzi, mâine, peste trei zile și destule nopți. Sau măcar mă străduiesc. Nu cunosc destinatarul din lipsă de replică. Nici nu-i frântă, nici nu-i întreagă. E ceva care atârnă de altceva, neclară asemenea unei ferestre pătată cu zboruri frânte. Mă pierd, pierd grav, în nimic și parcă-n tot. Nu pricep unde încep și unde mă termin, dacă trec prin ce s-ar cuveni sau sunt enervanta specială care-i spulberă nevoile. 

        Nu-mi explic cuvintele și sunt sigură că tu le explici mai puțin. Însă sunt pentru tine, chiar dacă n-ai să le citești vreodată. Știu c-ai încercat (sau vreau să cred) și mă învinovățesc c-am trecut ca o ignorantă. Te rog, nu, te implor, să-mi arăți doar firmitura aia pe care o vreau. Firmitura aia legată de firmitura de mine. În orice fel și orice nuanță, te implor să mă scalzi în lumină, al meu orișice ai fi.

                                                                                 Melissa.