Tuesday, March 4, 2014

Heure Française

        Poezia personajului principal din piesa de actualitate de la AmiFran are cea mai drăguță strofă ever! Oricâte alte poezii am citit cred că asta s-a întipărit cel mai bine în suflețelul meu mic și caradios, parce que je suis obsédé par les questions romantique. Nu știu sigur dacă m-am exprimat bine, încă îmi exersez franceza, așa că nu săriți pe mine! De toute façon, uite-o aici:

        "J'entends pourtant ton coeur qui bat
         Je ne sais pas s'il bat pour moi
         Je ne sais rien, je ne sais plus
         Je voudrai qu'il ne batte plus ton coeur 
         Si jamais un jour tu ne m'amais plus."

        Parcă nu mai am răbdare până vinerea viitoare când e spectacolul. Știu, știu, eu nu joc în el, nu ar trebui să fiu atât de agitată. Și totuși sunt. Abia aștept să îl văd pus în scenă, îmi dă o idee de ce o să fie la Viena. Plus că ar fi primul spectacol AmiFran la care merg și pe care am să îl înțeleg de la cap la coadă. Înainte mergeam și mă bazam pe gesturi și cuvinte cunoscute pe ici, pe colo.


                                                                                 Melissa.

2 comments:

Nothing haunts us like the things we don't say.