E atât de mică și fragilă încât o adiere blândă i-ar putea frânge aripile. E atât de simplă și totuși specială. E atât de timidă și totuși o persoană minunată. Are un glas de înger, cald și fermecător. Însă nu e reală. O fantezie, undeva într-un colț de suflet. E prea ocupat să viseze, nu zărește ce se află înaintea sa. Zâmbetul ei bleg se pierde, el nu s-a uitat niciodată la ea, nu în felul acela. Și totuși inima ei îi aparține lui. El nu-și dă seama că rupe câte puțin din ea în fiecare zi. Probabil nu va afla niciodată. Probabil va realiza când nu va mai rămâne nimic din dragostea ei, când se va pierde și totul va fi în van. Nimeni nu-i deschide ochii. Ea a încercat odată, n-a reușit. A rămas rătăcită. El nu-și mai amintește.
She was always his, but he was never hers.
Melissa.
She was always his, but he was never hers.
Melissa.

No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.