A better place

        Nu am „o voce”, cum au mulți scriitori. Nu am un scris impecabil, care să îți facă plăcere să îl citești. Nu am idei extraordinare, nu întodeauna. Însă un lucru îl am. Îmi place să tastez știind că voi avea o memorie. Uneori să am stiloul în mână. Îmi place ceea ce fac, chiar dacă câteodată mi se pare un lucru stupid. Poate cândva voi râde citind rândurile care în prezent îmi par neînsemnate și o pierdere de timp. Sau voi plânge, n-am de unde să știu. Oricum ar fi am să știu cât de naivă am fost. Știu și acum că sunt naivă, dar face parte din maturizare, sau cel puțin așa am auzit. Trebuie să ai câteva eșecuri ca să ajungi la un ideal, nu-i așa?

        Martie nu a început cum mă așteptam. Am fost supărată, dar n-am să mă descurajez. Adică sunt tot aici, corect? N-am dat înapoi, continui să merg. Cu pași mici și nesiguri, dar o fac. Mi-am purtat mărțisorul și am privit înainte. Nu e capăt de drum o persoană, indiferent cât de mult a însemnat sau înseamnă pentru tine. Am mai trecut prin asta o dată, iar persoana pe care am lăsat-o să plece data trecută a fost mult mai importantă decât actuala.

        Am îndeajuns respect de sine să mă desprind de ceva care nu mă mai ajută să înfloresc. Sunt eu, Melissa, cunoscută și sub numele de Moni. Eu a fost curajoasă cândva, poate fi din nou. Voi reuși să ajung în locul acela comod, știu drumul, trebuie doar să îl urmez și cu bune și cu rele. Și dacă voi fi eu împtriva lumii, am să fiu pregătită. Poate am să pierd și voi mai adăuga un eșec în coșuleț, dar voi ști că am încercat. Dacă iau șansa s-ar putea să pierd, dar dacă n-o iau am pierdut deja. Probabil Cel de Sus păstrează ceva special pentru mine, din moment ce n-am dat peste el deja. Sunt optimistă și am încredere. I can do it.

                                                                                 Melissa.