What I read - part 4

        Uite că am mai găsit o serie simpatică. Ce mă deranjează e că „Shadow Falls” are numai două volume până acum. Îmi place stilul lui C.C. Hunter, mă determină să vreau și eu să scriu. Autoarea ne-o prezintă pe Kylie, în vârstă de 16 ani, aproape 17, care e trimisă într-o tabără pentru copii cu probleme de comportament numită *ghici* Shadow Falls, recomandată de psiholoagă. Însă ce nu știu părinții ei e că această psiholoagă face parte dintre cei cu puteri speciale, la fel ca și Kylie.

        Tabăra nu o încântă pe Kylie la început, o consideră un loc unde se adună toți ciudații, iar când mai aude și de puteri supranaturale e convinsa că directoarele taberei, Holiday și Sky, sunt sărite de pe fix. Se împrietenește cu colegele ei de cabană, Della, vampirița, și Miranda, vrăjitoarea, dar tot nu acceptă că nu e om până nu află ceva care îi schimbă cu totul vederea asupra lucrurilor. Derek, băiatul pe jumătate zână, și Lucas, vârcolacul, îi acordă amândoi atenții, pe cine va alege? Tabăra se transformă în Academie, astfel Kylie nu mai e nevoită să plece acasă să locuiască cu părinții săi divorțați.

        Aventură, romanță, clișee, personaje frumos conturate, nimic nu lipsește. Mai multe vă las pe voi să descoperiți, și așa cred că am spus prea multe. Mi-a plăcut mult primul volum, aștept să îl văd astăzi pe următorul. Oh, era să uit! Aveți aici un fragmențel, că doar nu se poate fără!

       „- Deci spui că ai probleme cu iubita ta,nu? rosti Kylie deodată, încercând să-și abată gândurile de la el. 
        - S-ar putea spune și așa, răspunde Derek pe un ton viclean și Kylie se uita la el cum își freacă bărbia.
        Ochii ei îi studiau buzele. Își dorea să le guste.
        - Ce s-a întâmplat?
        Ea clipi, nu băgă de seamă siretenia lui și speră că avea să înceapă să vorbească despre Mandy, ceea ce urma să-i abată gândul de la cum era să îl sărute.
        - Păi, ea crede că îmi place de altcineva.
        Kylie simți cum i se strânge stomacul. 
        - Și așa e?
        - Nu. 
        E adevărat, o duru răspunsul, dar încercă să nu arate asta. Destul de ciudat, dar sfatul pe care li-l dăduse tuturor, să fie sinceri, părea aproape imposibil de urmat în cazul ei. Poate și pentru că nu era sigură ce simțea.
        - Dar, continuă el, într-un fel am vrut să o fac să creadă asta.
        - De ce? întrebă Kylie.
        - Am sperat să o fac geloasă. Am sperat că poate o să mă aprecieze mai mult.
        - Și ți-a ieșit? întrebă Kylie, care credea că astfel de jocuri nu aveau cum să se termine bine.
        - Nu știu. Ești geloasă?
        Kylie se uită la el.
        - Eu... te referi la mine? Clătină din cap. Dar tu și Mandy sunteți...
        - Prieteni, spuse el.
        Tot nu se legau lucrurile.
        Kylie încercă să digere spusele lui. Dar și mai greu era să înțeleagă ce simțea ea. Îi plăcea de Derek, chiar îi plăcea de el. Și o atrăgea fizic. Poate că nu cu aceeași intensitate cu care se simțea atrasă de Lucas la pârâu, dar sentimentul era real. Și, în unele privințe, chiar mai real decât atracția explozivă pe care o simțea pentru Lucas. 
        Și Derek nu a plecat, spuse vocea dinăuntrul ei.
        - Te simți bine? întrebă el.
        - Da. Nu. Clătină din cap. Sunt doar confuză.
        Bun, o făcuse. Îi dăduse o șansă sincerității încă o dată.
        - Știu, rosti el.
        O adiere ușoară îi făcu părul să fâlfâie și o șuviță i se prinse între buze.
        El o dădu la o parte.
        - Sunt ușurat că nu ești supărată pe mine.
        - Lasă-mă câteva minute, spuse Kylie. Asta s-ar putea schimba.
        El zâmbi larg.
        Kylie se simți din nou ispitită de zâmbetul lui. Clătină din cap.
        - Derek, eu doar...
        - Kylie, nu ți-am spus asta ca să te presez, ci pentru că mi-am dat seama cât de stupid a fost din partea mea să încerc să te fac geloasă. Mi-a trecut prin cap că lucrul ăsta s-ar putea să aibă o consecință cu totul neașteptată și nedorită. Dar ce zic eu? Chiar așa s-a și întâmplat, căci tu n-ai mai vrut să te apropii nici la trei metri de mine.
        Kylie își muscă buza.
        - Îmi pare rău. A fost o săptămână nebună rău de tot.
        - Treci prin multe acum. Și pentru asta am vrut să te văd.
        Kylie se întreba oare ce simțea el. 
        - Ai dreptate, am fost geloasă pe tine și pe Mandy. Dar încă nu știu dacă... nu cred...
        El ridică mâna.
        - Nu mă deranjează să fim doar prieteni. Dar de data asta nu o să te mint. Sper să devenim ceva mai mult de atât. Până o să se întâmple asta, o să-ți respect dorințele.
        Kylie îl privi și simți că începe să se îndrăgostească și mai mult de el.
        - Poți să faci asta? 
        - Normal. Se lungi pe spate și puse un braț sub cap. Poziția în care stătea îi scotea în evidență pieptul și brațele. Mai ales acum, că a plecat Lucas, spuse el și, din tonul lui, Kylie își dădu seama, nu stia nici ea cum anume, că Derek bănuia mai mult decât și-ar fi dorit ea. (...)
        El se răsuci într-o parte și se uită la el. Și, cerule mare, voia atât de mult să îl sărute, încât îi venea să țipe. Dacă era să se ia și după felul în care o privea el, atunci nu era singura care își dorea asta.
        El se miscă spre ea câțiva centimentri, nu mai mult. Kylie îi simțea respirația la colțul buzelor. Era atât de aproape de ea, că putea să-i numere genele, dar buzele lui o tentau. 
        - Kylie.
        Felul în care îi rosti numele o făcu să se topească și mai mult.
        - Da, reuși ea să îngăime. 
        - Mă faci să-mi fie greu să-mi țin promisiunea.
        - Îmi pare rău.
        Era cât pe ce să îl sărute. Cât pe ce să-l sărute. Cât pe ce. Dar știind că nu ar fi fost drept nici față de el, nici față de ea, nu o făcu. Deocamdată.”

        Ei, v-a plăcut? Kylie e o puștoaică naivă și amețită, mult prea curioasă. Parcă aș fi eu, doar că ea are parte de mai multă acțiune. Eu n-am fost niciodată într-o tabără, numai în cantonamente, două mai exact. Nu e un număr cu care să mă laud, însă e ceva. Despre micuțul blogușor nu știu ce să vă mai povestesc, ați observat și voi *care mai sunteți pe aici* că n-am prea scris. Sunt tristă și am din nou probleme cu intimitatea. Mă gândesc să-mi cumpăr un jurnal nou care să corespundă normelor mele de perfecțiune. Poate reușesc să revin la hârtie, deși mă îndoiesc. Până mă decid cum voi proceda am să țin totul în mine.

                                                                            xoxo, Melissa.