My love is unrequited

        „Când zbori suficient de sus, nu e o problemă să vezi dincolo de cotiturile timpului, dar e greu să separi viitorul și trecutul.”

        Am auzit că toți trebuie să fim în controlul a ceva. Eu nu mă înalț destul, aspirațiile mele necesită mai mult. Nu apuc să văd ceea ce vine și totuși nici nu-mi deosebesc dorințele de intuiție. Nici nu sunt sigură că am așa ceva. Probabil că posed doar o imaginație posomorâtă, care își creează scenarii ca să nu fie nevoită să-și admită singurătatea. Mă simt asemenea unei greșeli a universului, căruia îi este pe de altă parte permis să existe, doar pentru a păstra aparența de dreptate.

        Parcă n-aș fi aici, parcă totul trece pe lângă mine. Îmi lasă ocazia să privesc, dar nu să și trăiesc. Mi-a șoptit odată că va scăpa de mine, mă întreb când o va face. De mohorâre mă rog să mă ia. Poate voi regreta, însă în prezent mi-o doresc. Și nu-mi pot închipui ceva mai minunat decât să le văd fețele când vor afla că e vina lor. Da, dacă am să plec vor fi înștiințați de ce. Desigur, după ce călătoria mea își atinge capătul, ca să nu primească prilejul de a interveni și strica distracția.

        Sigur, în momentul de față nu cunoașteți subiectul. Într-o zi mă veți vedea la știri, dacă am să prind curaj. De încercat tot voi încerca odată, poate de curiozitate, poate de agonie. N-am de unde să știu. Actualmente sunt un iepuraș. Dacă nu voi reuși din prima încercare o voi comite pe a doua. Oricum mă voi sforța să duc la capăt asta, fiindcă acțiunile continuă și știu că nu vor înceta vreodată. Mi-e mai teamă să fiu damnată la prezent, decât de finalul creat de mine. click

                                                                            Melissa.