Îmi spune încontinuu că am greșit, că a fost lipsit de respect ceea ce am făcut. Mi-am înțeles greșeala, încerc să o accept pentru ca bulgărele de zăpadă să nu o ia din nou la vale. Însă îmi scoate neîncetat ochii cu ea, mă deranjează. Încep să cred că mă va urmări toată viața și mai adaug un fluture mort în săculețul cu nefericire. Îmi doream doar să fac o alegere care să mă reprezinte, iar eu nu sunt perseverentă. Și da, alegerea aceea m-a reprezentat ca fiind o adolescentă neobrăzată, neserioasă și fățarnică. Nimeni nu privește punctul meu de vedere, faptul că am fost constrânsă să particip. Mi-au spus că trebuia să refuz de la început, ei nu înțeleg că eu sunt timidă și că mi-a fost rușine. Nu sunt o fire puternică.
Da, mi-am cerut scuze. Știu că ceva odată spart nu revine la forma inițială, dar ce ar mai trebui să fac? Zic că din cauza asta mă urăște și că nu-mi va mai acorda niciodată ajutorul. Ei nu vor să mă priceapă, pur și simplu nu vor. Și mă judecă pentru că nu sunt ceea ce sunt ei. Îmi consideră acțiunile stupide. Tot ei mi-au spus „Caută motivul, nu efectul.” și tot ei nu urmează. Ei mă consideră o jucărie stricată, ei care ar trebui să mă iubească necondiționat.
Mă simt atât de singuratică, defectă și dezrădăcinată - și asta numai din vina lor - încât văd doar două cărări. Ori mă răzvrătesc și fug, ori îi pun capăt la tot printr-o mutare. Parcă sunt lipsită de tot ceea ce mi se cuvine. Cedez psihic, plâng cu nopțile, am cearcăne și dureri de cap interminabile. Nimeni nu s-a obosit să observe asta, nimeni nu s-a obosit să observe cât de tare mă străduiesc să mă ridic la nivelul așteptărilor. Nu e nimic în neregulă cu mine, ei ar trebui să înțeleagă.
Melissa.
Da, mi-am cerut scuze. Știu că ceva odată spart nu revine la forma inițială, dar ce ar mai trebui să fac? Zic că din cauza asta mă urăște și că nu-mi va mai acorda niciodată ajutorul. Ei nu vor să mă priceapă, pur și simplu nu vor. Și mă judecă pentru că nu sunt ceea ce sunt ei. Îmi consideră acțiunile stupide. Tot ei mi-au spus „Caută motivul, nu efectul.” și tot ei nu urmează. Ei mă consideră o jucărie stricată, ei care ar trebui să mă iubească necondiționat.
Mă simt atât de singuratică, defectă și dezrădăcinată - și asta numai din vina lor - încât văd doar două cărări. Ori mă răzvrătesc și fug, ori îi pun capăt la tot printr-o mutare. Parcă sunt lipsită de tot ceea ce mi se cuvine. Cedez psihic, plâng cu nopțile, am cearcăne și dureri de cap interminabile. Nimeni nu s-a obosit să observe asta, nimeni nu s-a obosit să observe cât de tare mă străduiesc să mă ridic la nivelul așteptărilor. Nu e nimic în neregulă cu mine, ei ar trebui să înțeleagă.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.