Un zâmbet îmi juca pe buze în dimineața asta. Așteptam revederi, îmbrățisări și vorbe frumoase. Dezamăgirea probabil mă pândea de aseară, mi-a fost frică de ea, îi întrevedeam apariția. Din nefericire am avut dreptate.
Colegii mei nu s-a schimbat, nici nu s-au maturizat peste vară. Sunt aceeași râzgâiați pe care i-am părăsit în urmă cu trei luni. Diferențele sunt doar fizice, încă își poartă infatuarea fără rușine. Colega mea de bancă, care stă cu mine ocazional, pentru că are o prietenă mult prea incultă și potrivită în celălalt colț de clasă, e o persoană imposibilă și nu reușesc să-i găsesc o singură calitate care să umbrească prostia de care dă dovadă. Nu are viziune decât asupra dorințelor ei, merge odată cu turma și când i se păsălește supărarea blestemă fiecare ființă care îi iese în cale, oferind detalii pe care victima nu le posedă.
Fetele din liceul ăsta minunat, cu mici excepții, sunt incredibil de îndrăgostite de înfățișarea lor. Procedeele pe care e nevoie să le completeze ca să fie atât de împopoțonate nu le lasă timp să arunce o privire în direcția bună. Totuși, mă întreb, de ce mai fac prezența dacă pe întreaga durată au atenția oriunde altundeva decât la educație? N-am să înțeleg niciodată.
Cea mai mare parte de băieți din clasa mea stăpânesc o cantitate mult prea mare de testosteron, iar asta, după părerea mea, e singura chestie care le motivează apsența intelectului. Adică de ce să citească ei o carte dacă își pot încorda toată ziua muschii în oglindă? Ăsta e prețul pe care îl plătesc pentru că m-am dus la un liceu de proști. Însă pot rezista încă trei ani dacă asta înseamnă să am un servici bun.
Deschiderea a conținut în premierea elevilor pentru anul de dinainte și câteva discursuri ținute de Doamna Directoare, și ea desumflată de la rezultatele Bacalaureatului. Anul acesta s-au produs câteva schimbări în legătură cu consecințele chiululului, nepurtarea uniformei și comportamentului neadecvat. Inovația se propune cel puțin teoretic, practic urmează să vedem.
Orarul meu e oribil, toate zilele îmi încep cu module, iar orele grele sunt ultimele. Vinerea mea e incredibil de grozav încărcată și, pentru că nu se putea mai drăguț de atât, am să o văd pe profa de fizică două ceasuri una după alta Joia. Nu mă înțelegeți greșit, îmi e simpatică și îmi face plăcere să stau la discuții, însă materia care o predă îmi dă dureri de cap.
Nici vremea nu a fost prea blândă. Am avut parte de ploaie torențială și străzi inundate, astfel am pus rochița programată înapoi în dulap și m-am înarmat cu bascheți, blugi lungi și umbrelă.
Cam asta a fost cu prima mea zi de școală, deloc memorabilă.
Melissa.
.jpg)
