„Și plouă-n ora vag crepusculară
Când toate drumurile către zori se-ndreaptă,
Când trupuri ce nimica nu aflară
Dezamăgit și trist se trag deoparte.”
furtuna cântă frumos la fereastră
deghizând o noapte de primăvară
într-o seară tomnatică
aproape de inima mea.
un trăsnet anunță din când în când
că și cerul se mai supără uneori.
ascult dansul picăturilor pe pervaz
și mă gândesc că,
asemenea străfulgerării care traversează bolta cerească,
tu te plimbi printre camerele inimii mele.
câteodată faci curat și le așezi atent,
însă, de cele mai multe ori, smucești fața de masă,
iar farfuriile în care se odihneau
sentimentele mele
se prefac în cioburi.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.