„În suflet sunt ascunse comorile,
Ținute în secret, în tăcere învăluite;
Gândurile, speranțele, visele, plăcerile,
Doar farmece distruse, de-ar fi dezvăluite.”
- Un însoțitor?
Tessa râse împotriva propriei voințe. El continuă hotărât.
- Să-ți spun despre sentimentele mele, înainte de a le dovedi. Să scriu versuri pentru tine...
- Dar ție nici măcar nu-ți place poezia, zise Tessa, vocea ei mimând un râs de ușurare.
- Nu. Dar tu mă faci să vreau să scriu versuri. Asta nu se ia în calcul?
Buzele Tessei se arcuiră într-un zâmbet. Se aplecă și-l privi, atât de aproape încât îi putea distinge fiecare geană argintie a pleoapelor, ușoarele cicatrice albe de pe gâtul palid, acolo unde cândva fuseseră peceți.
- James Carstairs, asta sună de parcă ai exersat mult timp. Câte fete ai dat pe spate cu această remarcă?
- Există numai o fată pe care să-mi doresc să o dau pe spate, zise el. Întrebarea este: vrea?
Tessa îi zâmbi.
- Vrea.”
Melissa.
Melissa.

No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.