ceva

          „Uneori suntem mai puțin nefericiți 

           când cei pe care-i iubim ne decepționează, 

           decât dacă nu ne decepționează.”

       „- Will, zise ea, iar vocea îi răsună slab în propriile-i urechi. Will, vreau să te întreb...
        Se uită la ea. Apa îi lipea genele una de cealaltă, făcându-le să semene cu niște brațe de stele.
        - Da?
        - Te porți de parcă nu ți-ar păsa de nimic, spuse ea dintr-o suflare.
        Se simțea ca și când ar fi alergat, și ar fi urcat pe vârful unui deal, și ar fi alergat înapoi pe partea cealaltă, și nu putea să se opreasca. Gravitația o ducea acolo unde trebuia să meargă.
        - Dar tuturor ne pasă de câte ceva. Nu?
        - Oare? zise Will blând.
        Pentru că nu-i răspunse, se lăsă din nou pe spate, cu capul sprijinit pe mâini.
        - Tess, zise el. Vino aici și stai lângă mine.
        Ea se apropie. Era rece și umed pe podea, dar se așeză, strângându-și fustele în jurul ei astfel încât i se vedeau numai vârfurile botinelor. Se uită la Will; stăteau foarte aproape, față în față. În lumina cenușie, profilul lui era rece și curat; doar gura avea o ușoară moliciune.
        - Nu râzi niciodată, zise ea. Te porți de parcă totul ți s-ar părea amuzant, dar niciodată nu râzi. Uneori, când crezi că nimeni nu e atent la tine, zâmbești.
        Pentru o clipă, el tăcu. Apoi:
        - Tu, spuse Will, pe jumătate șovăitor. Tu mă faci să râd. Din clipa în care m-ai lovit cu sticla aia...
        - Era o cană, zise Tessa imediat.
        El schiță un zâmbet.
        - Ca să nu mai vorbim de faptul că întodeauna mă corectezi. Cu figura aia a ta nostimă când faci asta. Tu mă faci...”

                                                                                 Melissa.