acasă

ți-ai aminti de mine după tinerețe?

nu m-aș fi așteptat să fie tristă, poate ușor nostalgică, însă nu așa, nu plină de lacrimi și cu noduri în gât. să vreau să văd marea și să mă văd pe mine, o încercare de om, rătăcindu-se între valuri. mult zgomot și mulți oameni, pentru care eram doar un alt chip în mulțime. una ca oricare alta. oameni care și-au adus zâmbetele, familia, prietenii, tinerețea. mi-ar fi ajuns secunde să mă scufund de tot și să rămân de-a fundul. să mă sfărșesc. să pun un punct existenței deloc ilustre în care m-am complăcut. să nu mai visez carusele, pahare de vin și străzi ce coboară. succesul lui să nu mai fie eșecul meu. să fie atât și să nu mai fie. dar era musai să ajung într-o gară, să întâlnesc ceva, o fărâmă din mine, căci a locuit aici de câteva... câteva ceva, că e prea demult să-mi amintesc. și mai era și ziua aceea din an în care ceilalți cică îți reprimă nefericirea. poate de aceea am rămas impresionată.

dar trenul a oprit degeaba, iar reflecțiile le-am răpus cu acorduri și litere din alte vieți, alte altor persoane. nu știu să gestionez junghiul din piept nici încă. mă conving (încerc) să renunț la așteptări, la răgazul închipuit în brațele sale. oamenii n-au obligații. oamenii își scurg timpul după plac fără să-mi dea socoteală. eu nu sunt un loc unde ajungi. nu-i un punct hotărât. pe aici treci când te doare și părăsești când ai alte destinații. simplu. 

suficiența e singura cărare spre casă, draga mea. 

îmi place să-ți spun dragă, pentru că nimeni altcineva nu se încumetă. e oarecum unic, oarecum stingher, însă totuși călduț. știu că n-ai găsit acasă de când te cunoști pe tine și memoriile tale. și mai știu și că n-ai renunțat să cauți, că mai iei pauze când te frângi. că deși te resemnezi pe-o parte, dincolo mai te strădui. și aș vrea să îți spun că sunt mândră de tine. dar sunt o bucată din tine, întelegi? ești o dezamăgită. o oglindă cu rama spartă, eclipsată. de aceea nu pot fi mândră.
acasă e acel tărâm mitic despre care doar ai auzit de la alții.

                                                                                 Melissa.