Mi-am găsit seria pe care căutam să o citesc de multă vreme. Prima dată am reușit să iau volumul trei din neatenție, săptămâna trecută volumul doi și uite că joi am izbutit să ajung și la primul. Vorbim despre 'Îngerul Nopții' de Becca Fitzpatrick. Îmi place stilul de scriere al autoarei, nu e nici 'prea prea' nici 'foarte foarte', însă unele pasaje m-au lăsat în ceață și au cerut recitire. Poate sunt eu mai tolomacă *știu că sunt* și n-am înțeles pentru că atunci când citesc de cele mai multe ori mai fac 100 de lucruri, așa că nu mă înjurați dacă greșesc.
Mi-a plăcut de Vee, prietena cea mai bună a persoanjului principal, Nora, pentru că e impulsivă și autoritară, chiar și când nu se cuvine. M-a deranjat că prietenia lor nu părea construită pe încredere ci mai degrabă pe timpul pe care îl petreceau împreună. Partea proastă a lui Vee este că se concentrează prea mult pe ea însăși și nevoile ei, fiind atât de absorbită încât omite detalii importante. Nora mi-a format impresia unei persoane care deține doar o fărâmă de curaj, completată de excesul de care dă dovată prietena ei cea mai bună, și încearcă să găsească o soluție/o explicație pentru orice. Patch e un persoanj în ceață, n-am de gând să comentez încă despre el. Aveți aici un fragmențel cu nivel de adorabilitate 5/5.
„Și-a băgat mâna pe sub betelia jeansilor mei și m-a tras mai aproape.
- Te provoc să joci 'Simon spune' cu mine.
- 'Simon spune'?
Aveam o presimțire negativă. Negativă într-un fel foarte pozitiv.
- Simon spune să te întinzi.
'Destul de ușor', m-am gândit. M-am intins pe iarbă cu mâinile pe burtă.
Patch s-a tolănit pe iarbă lângă mine.
- Simon spune să îți dai jos... ochelarii.
M-am ridicat în coate.
- Stai puțin, cred că e rândul meu. Nu e rândul tău de două ori una după alta...
Patch mi-a ridicat ochelarii pe cap, așezându-i în păr.
- Simon spune să îți dai jos... geaca.
- Patch!
- Ai grijă că pierzi...
Mi-am scos geaca. Patch s-a aplecat deasupra mea, cu gura chiar deasupra gurii mele.
'Sărut', mi-a șoptit în gând.
Nu era o întrebare, era o avertizare. A zâmbit când nu m-am împotrivit și s-a lăsat mai aproape de gura mea. Prima atingere a fost doar atât - o atingere. O blândețe ispititoare și incitantă. Mi-am lins buzele și zâmbetul lui Patch s-a lărgit.
- Mai mult? a întrebat.
Mi-am afundat mâinile în părul lui, trăgându-l mai aproape.
- Mai mult.”
Acesta a fost fragmențelul. Mă mai gândisem la unul, însă Patch e prea adorabil aici încât să pun altceva. Aștept să îmi spuneți ce ați mai cumpărat/împrumutat voi și sper să ne citim curând!
xoxo, Melissa.
Mi-a plăcut de Vee, prietena cea mai bună a persoanjului principal, Nora, pentru că e impulsivă și autoritară, chiar și când nu se cuvine. M-a deranjat că prietenia lor nu părea construită pe încredere ci mai degrabă pe timpul pe care îl petreceau împreună. Partea proastă a lui Vee este că se concentrează prea mult pe ea însăși și nevoile ei, fiind atât de absorbită încât omite detalii importante. Nora mi-a format impresia unei persoane care deține doar o fărâmă de curaj, completată de excesul de care dă dovată prietena ei cea mai bună, și încearcă să găsească o soluție/o explicație pentru orice. Patch e un persoanj în ceață, n-am de gând să comentez încă despre el. Aveți aici un fragmențel cu nivel de adorabilitate 5/5.
„Și-a băgat mâna pe sub betelia jeansilor mei și m-a tras mai aproape.
- Te provoc să joci 'Simon spune' cu mine.
- 'Simon spune'?
Aveam o presimțire negativă. Negativă într-un fel foarte pozitiv.
- Simon spune să te întinzi.
'Destul de ușor', m-am gândit. M-am intins pe iarbă cu mâinile pe burtă.
Patch s-a tolănit pe iarbă lângă mine.
- Simon spune să îți dai jos... ochelarii.
M-am ridicat în coate.
- Stai puțin, cred că e rândul meu. Nu e rândul tău de două ori una după alta...
Patch mi-a ridicat ochelarii pe cap, așezându-i în păr.
- Simon spune să îți dai jos... geaca.
- Patch!
- Ai grijă că pierzi...
Mi-am scos geaca. Patch s-a aplecat deasupra mea, cu gura chiar deasupra gurii mele.
'Sărut', mi-a șoptit în gând.
Nu era o întrebare, era o avertizare. A zâmbit când nu m-am împotrivit și s-a lăsat mai aproape de gura mea. Prima atingere a fost doar atât - o atingere. O blândețe ispititoare și incitantă. Mi-am lins buzele și zâmbetul lui Patch s-a lărgit.
- Mai mult? a întrebat.
Mi-am afundat mâinile în părul lui, trăgându-l mai aproape.
- Mai mult.”
Acesta a fost fragmențelul. Mă mai gândisem la unul, însă Patch e prea adorabil aici încât să pun altceva. Aștept să îmi spuneți ce ați mai cumpărat/împrumutat voi și sper să ne citim curând!
xoxo, Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.