„If you want to know where your heart is
look where your mind goes when it wonders.”
- Dacă pleci, ia-mă cu tine. Nu mă lăsa să putrezesc, știi că n-am să mă mișc de aici. Te voi aștepta până te vei întoarce, voi vedea chipul tău până am să adorm pe vecie și îmi voi repeta în gând vorbele tale până am să înebunesc.
- Nu poți veni cu mine, serafimii nu ne vor permite niciodată.
- Nu-mi pasă de ce vor serafimi. Nu-mi pasă de decizile Destinului. Nu-mi pasă nici măcar de soarta aia în care crezi. Dacă mă iubești așa cum pretinzi eu voi fi prioritatea ta. Dacă tu chiar ți la mine n-ai să mă dai la o parte. Iar dacă nu... atunci bănuiesc că totul a fost în zadar. Fiecare privire, fiecare moment, fiecare sentiment.. n-au nici o însemnătate.
Vocea i s-a stins, își privea mâinile năclăite cu sânge. Și ce dacă își dădea natura pe afară? Ar mai conta ce se întâmplă cu ea dacă el o va părăsi? Cărțile sunt pe față, și-a pierdut capul. Se manifestă același sentiment și în cazul lui? O idee i-a răsărit în minte.
- Dar tu nu crezi asta, nu-i așa?
El se uita în stânga, departe. Asta da imaginație debordantă. Probabil n-a iubit-o niciodată. A mințit cu îndârjire de fiecare dată când și-a permis să o sărute. Brusc a simțit cum pământul îi alunecă de sub picioare. Trăise o plăsmuire fără să bănuiască nici măcar odată. Imposibil.
Inculpatul păstra tăcerea, asta o deranja teribil.
- Mă îndoiesc de tine, șopti ea.
- Serafimii mi-ar pune capăt dacă aș îndrăzni să fug cu o muritoare.
Îi ignoră afirmația.
- E ceva adevărat din tot ceea ce mi-ai spus?
El se crispă. Observă lichidul roșu, care continua să se prelingă. O prinse de mâini și o strânse puternic, oprind tremurul grav al acestora. Își auzea bătaile iluziei inimii în urechi. Ochii li se întâlniră dezvăluind teamă.
- Ești dispusă să lași în urmă toate persoanele dragi? Chiar dacă e posibil să dispar într-o zi și să rămâi singură? Nu vreau să rămâi singură.
Încuvință din cap repetat, pe obraz i se rostogoli o lacrimă stingheră.
- Nu mi-ai spus tu că ai face orice pentru mine? întrebă ea, puțin înfricoșată de răspuns.
- Ba da, zâmbi.
- E reciproc, fie că îți convine, fie că nu.
Melissa.
look where your mind goes when it wonders.”
- Dacă pleci, ia-mă cu tine. Nu mă lăsa să putrezesc, știi că n-am să mă mișc de aici. Te voi aștepta până te vei întoarce, voi vedea chipul tău până am să adorm pe vecie și îmi voi repeta în gând vorbele tale până am să înebunesc.
- Nu poți veni cu mine, serafimii nu ne vor permite niciodată.
- Nu-mi pasă de ce vor serafimi. Nu-mi pasă de decizile Destinului. Nu-mi pasă nici măcar de soarta aia în care crezi. Dacă mă iubești așa cum pretinzi eu voi fi prioritatea ta. Dacă tu chiar ți la mine n-ai să mă dai la o parte. Iar dacă nu... atunci bănuiesc că totul a fost în zadar. Fiecare privire, fiecare moment, fiecare sentiment.. n-au nici o însemnătate.
Vocea i s-a stins, își privea mâinile năclăite cu sânge. Și ce dacă își dădea natura pe afară? Ar mai conta ce se întâmplă cu ea dacă el o va părăsi? Cărțile sunt pe față, și-a pierdut capul. Se manifestă același sentiment și în cazul lui? O idee i-a răsărit în minte.
- Dar tu nu crezi asta, nu-i așa?
El se uita în stânga, departe. Asta da imaginație debordantă. Probabil n-a iubit-o niciodată. A mințit cu îndârjire de fiecare dată când și-a permis să o sărute. Brusc a simțit cum pământul îi alunecă de sub picioare. Trăise o plăsmuire fără să bănuiască nici măcar odată. Imposibil.
Inculpatul păstra tăcerea, asta o deranja teribil.
- Mă îndoiesc de tine, șopti ea.
- Serafimii mi-ar pune capăt dacă aș îndrăzni să fug cu o muritoare.
Îi ignoră afirmația.
- E ceva adevărat din tot ceea ce mi-ai spus?
El se crispă. Observă lichidul roșu, care continua să se prelingă. O prinse de mâini și o strânse puternic, oprind tremurul grav al acestora. Își auzea bătaile iluziei inimii în urechi. Ochii li se întâlniră dezvăluind teamă.
- Ești dispusă să lași în urmă toate persoanele dragi? Chiar dacă e posibil să dispar într-o zi și să rămâi singură? Nu vreau să rămâi singură.
Încuvință din cap repetat, pe obraz i se rostogoli o lacrimă stingheră.
- Nu mi-ai spus tu că ai face orice pentru mine? întrebă ea, puțin înfricoșată de răspuns.
- Ba da, zâmbi.
- E reciproc, fie că îți convine, fie că nu.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.