învățăm

"there is a difference between someone telling you they love you 

and them actually loving you."

„vreau” e unul din cuvintele care definesc ființa umană. întodeauna caută să aibă, fie că sunt lucruri trecătoare, irelevante, timp petrecut într-o anumită formă, companie, stare, sau alte ființe, neînțelegând că o ființă nu poate aparține altei ființe, ci doar ei înseși.

sunt vinovată de a mă defini cu „vreau”. dependentă de afecțiunea și aprobarea persoanei pe care am împletit-o-n viața mea, mi s-a încețoșat rațiunea. diferențiez cu strădanie cuvintelei de faptelei. și deși n-am întrezărit o altă fărâmă de comun decât cea în care mă joc de-a săgeata dintr-o parte în alta a țării, am continuat să o păstrez ca pe o nestemată ascunsă sub pernă de frica pungașilor, aspirând la ceva, fără a fi sigură ce înfățișare capătă acel ceva. rezervând un „vreau” pentru mai tărziu.
și-am pornit înspre teamă. încă port un semn de întrebare: nu știu ce așteptări aveam. să-și anuleze rutina pentru o săptămână? sau mai mult? să mă urmeze într-o călătorie înapoi spre răsărit? orice-ar fi fost în acel foc așteptând o scânteie, s-a pogorât ploaia. și după răsărit a continuat să cadă cu stropi imenși până pielea s-a învinețit. fapta fiind consumată, norii s-au lăsat călăuziți departe de vânt și Firava s-a perpelit la soare, fără ai mai zări vreodată.

nu vreau să-ți aduc reproșuri pentru că ai iubit și-ai oferit necondiționat. sunt oameni frumoși cei capabili de astfel onorabile demersuri. însă te rog, te rog mult, să-ți străjuiești mai atent inima următoarea dată când el îți înșeală speranțele.

                                                                                 Melissa.