„Știam doar că stătusem față în față cu perfecțiunea și că lumea apărea minunată dinaintea ochilor mei - prea minunată, probabil, fiindcă o asemenea adorație dezlănțuită ascunde și primejdii, primejdia de a o pierde, nu mai puțin amenințătoare decât primejdia de a o păstra...”
o luminiță în miez de stradă
se ivește într-o seară
să-mi întindă cărarea sufletului tău
într-un colț de geam.
mă zgâiesc la chipul din depărtare
o fi al tău, acea arătare?
sub pătura nopții ești o pasăre maiastră
cu ochii scânteiând ca două stele,
dar când răsăritul te scaldă-n a sa privire
mă prefac într-o mărginire,
căci întregul ce-l am de plătit
nu se contopește cu peticul râvnit.
îi surâd naivă himerei
iar ea, dulce, se caută în buzunar,
rumenește obrajii,
și-i pun în palmă dezlegarea.
gândurile mă sugrumă
și, cu ultima suflare,
văd un mândru venind călare
să stingă felinarul spre uitare.
Melissa.
No comments:
Post a Comment
Nothing haunts us like the things we don't say.