Și destinul a făcut ca tu să te așezi într-un capăt al mesei, iar eu în celălalt. Deși nu mi-ai acordat nici măcar o singură atenție vizuală, eu nu m-am putut abține să nu fur câte o privire a chipului tău. Cântărisem că drumul ne fortificase prietenia, însă acesta întocmise întocmai opusul. Nu mi-ai mai scris, n-am mai pălăvrăgit nonsensuri, nu te-ai mai strâmbat la mine și nu mi-ai mai șoptit secrete. Am fost încordată și înspăimântată în toate acele zile, așteptând momentul care va ruina întregul nostru. Momentul nu s-a arătat, dar cumva magia s-a risipit. Nu-mi pot da seama dacă sunt eu de vină, dacă ești tu de vină sau dacă împărțim vina.
Fericirea îmi curgea prin vene auzind că ți-ai găsit pe cineva, chiar dacă într-o oarecare minusculă măsură o parte din mine ardea de gelozie să te împartă. Încă socotesc ciudată seara în care am rămas singuri în încăperea de la parter, eu uscându-mi pletele, iar tu urmărindu-mă cu o atitudine amestecată, parcă încercând să te relaxezi, parcă încercând să nu pari stânjenit, parcă încercând să-ți ascunzi rânjetul, parcă neștiind ce să faci cu mine. Nici eu nu știam ce să fac cu mine, am fost foarte nesigură de situație, fascinată și îngrozită în același timp.
Acum mă întreb unde am greșit, de ce râsetele noastre s-au tranformat în tăcere, de ce jocul de strâmbături s-a prefăcut în priviri deranjate, de ce schimbul de gânduri s-a alterat în cuvinte uscate și străjuite. Presupun că legăturile scânteietoare se pierd în noapte, între străzi neluminate, sub săruturi străine.
Melissa.
Fericirea îmi curgea prin vene auzind că ți-ai găsit pe cineva, chiar dacă într-o oarecare minusculă măsură o parte din mine ardea de gelozie să te împartă. Încă socotesc ciudată seara în care am rămas singuri în încăperea de la parter, eu uscându-mi pletele, iar tu urmărindu-mă cu o atitudine amestecată, parcă încercând să te relaxezi, parcă încercând să nu pari stânjenit, parcă încercând să-ți ascunzi rânjetul, parcă neștiind ce să faci cu mine. Nici eu nu știam ce să fac cu mine, am fost foarte nesigură de situație, fascinată și îngrozită în același timp.
Acum mă întreb unde am greșit, de ce râsetele noastre s-au tranformat în tăcere, de ce jocul de strâmbături s-a prefăcut în priviri deranjate, de ce schimbul de gânduri s-a alterat în cuvinte uscate și străjuite. Presupun că legăturile scânteietoare se pierd în noapte, între străzi neluminate, sub săruturi străine.
Melissa.
Oamenii se schimba , la fel si lucrurile iar mai devreme sau mai tarziu , tot ceea ce stiai despre cineva se transforma intr-un nonsens fiindca nimic nu mai e la fel cand privesti spre el .
ReplyDelete