spune-mi

       Atinge-mă. Desenează-mi în palmă frânturi din aventura ta. Șoptește-mi poveștile îngrozitoare și strigă-le pe cele valoroase. Mi-a ajuns la ureche un glas care s-a ascuns de tine, însă care te-a urmărit pretutindeni. El mi-a relatat întămplări de necrezut, coșmarurile tale pitite bine sub pat. Cică au ieșit la iveală în scăparea ta și ti-au vătămat pielea cu ghearele lor neiertătoare. Așteptam să fiu prima căreia îi împărtășești fricile născute parcă seara trecută. Încă aș putea. Aud de prin mulțimi cunoscătoare că ți-a fost prea teamă să-ți deschizi ciocul. Îmi doresc să îți pot spune că înțeleg, te-ar aduce într-un cu totul alt spațiu. Dar nu înțeleg, niciodată nu am înțeles. Ești prea încâlcită și oferi mult prea puțin.
        Te-ai strâns înăuntrul tău, privind la cer când inima voia să se răsfrângă. Împărțeai tuturor gânduri neadevărate ca să le alungi atenția. N-am să te judec. Vreau să te prind de mâini și să le opresc tremurul. Încetează să ți le mai înfunzi în buzunare. Încetează să te mai ascunzi. Clipele aleargă în jurul tău, tu te avânți înainte, lăsându-le să moară odată cu fluturii. Ți-ai scrijelit pe suflet cuvintele de încheiere, iar acum șezi în colțul prăpădit și te plimbi pe lângă el, sperând la ceva nedefinit. Râde viața de tine, nu pricepi?

                                                                                 Melissa.