Saturday, April 12, 2014

She gave up the fight

        "You can't fight for a person if she doesn't want you to."

        - Ce faci aici sus? Cine te-a supărat, micuțo?
        - Nu te preface că îți pasă, lasă-mă în pace.
        - Și dacă chiar îmi pasă?
        - E doar o minciună gogonată. Acum te rog să pleci și să mă lași să-mi vărs amarul. N-am nevoie de nimeni pe capul meu în momentul ăsta.
        Însă el nu a plecat, s-a așezat lângă ea răbdător.
        - Ți-am spus să pleci!
        - Dă-i drumul! Plângi!
        - Ce?!
        - Plângi, strigă, lovește, agită-te, fă tot ceea ce vrei ca să te simți mai bine. Însă asigură-te că după ce ai terminat n-ai să te mai lași atinsă de același motiv.
        - Cine ești tu să-mi spui ce să fac?!
        - Eu sunt aici să te ajut.
        - Nu ți-am cerut să o faci! Pleacă!
        - Nu mi-ai cerut mie personal, dar ți-ai dorit pe cineva să te sprijine. Vei nega asta?
        Fata clătină din cap cu lacrimi șiroinde. El zâmbi și încercă să o ia în brațe, ea se zmuci, suspină și se îndepărtă.
        - Eu sunt îngerul tău păzitor, am venit să am grijă de tine. Să nu-ți fie frică, toate vor fi bune până în final, așa e de fiecare dată. Ai încredere în mine?
        Fata clătină din cap pentru a doua oară.
        - Am nevoie de încrederea ta.
        - Ți-am spus să pleci!
        - Nu mă îndepărta, nu vrei să fi singură.
        - De unde știi tu ce-mi doresc eu?!
        - Eu sunt ingerul tău..
        - Nu mă interesează cine ești! Vreau să pleci în momentul ăsta!
        - Mai spune-mi odată: cine minte pe cine?
        - N-am nevoie de ajutorul tău! N-am nevoie de ajutorul nimănui!
        - Te minți până și pe tine însăți. Vrei să încetezi drama asta și să mă lași să te scap? De ce ți-ai pierdut credința? Cine te-a rănit în halul ăsta?
        Fata s-a ridicat în picioare și alergând ajunse lângă margine.
        - Nu te apropia, altfel am să sar!
        - Să nu faci nimic nechibzuit, rosti îngerul pe un ton blând, pășind înainte.
        - Am spus să nu te apropii!
        - Încet, încet! Vino aici! își deschise brațele.
        - Niciodată! țipă.
        Cu fața scăldată de lacrimi a sărit. Și-a dat drumul în prăpastie fără să știe dacă are vreun capăt. N-a interesat-o fericirea, și-a dorit doar sfârșitul. L-a obținut.
        Îngerul privi în urma ei, nu o putea distinge pe niciunde în hăul întunecat dinaintea lui. Eșuase, avea să devină un înger căzut. Nu-și dorea asta, așa că a sărit și el. Considera că își merită soarta, nu înțelesese că nu poți salva pe cineva care nu-și dorește să fie salvat. Poate venise prea tâziu, nu va afla niciodată.
     

                                                                                 Melissa.

2 comments:

  1. Cu toate că nu-mi place tristeţea care reiese din textul ăsta, trebuie să recunosc, este superb. Absolut superb.

    ReplyDelete

Nothing haunts us like the things we don't say.