Tuesday, August 26, 2014

Confused

        „Okay, văd că nu îți pasă.”
        Nu înțeleg de ce ai spune asta. Nu înțeleg cum te aștepți să răspund. Cum să îți împărtășesc că ceea ce simt pentru tine e cu totul diferit față de ceea ce crezi? Desigur, s-ar putea să mă înșel și eu în privința perspectivei tale, însă mă descurc cu ce primesc. Și îmi oferi bucăți foarte modeste.
        Nu înțeleg de ce ai folosit cuvintele acelea. Nu înțeleg unde am greșit, încât te-am condus pe acea cărare. Nu înțeleg atât de multe în mometul de față. Mi-e rușine să te întreb. Poate nu merit răspunsuri, de aceea ești indiferent. Greșesc, dacă mi-aș dori să contez în ochii tăi? Ochii tăi, ăia care am zis ca nu îmi plac. Am mințit.


                                                                                 Melissa.

Saturday, August 23, 2014

Secundele vieții

        Ai plecat în speranța că te vei întoarce. Mi-ai promis că schimbarea nu e definitivă, că vei reveni cu brațele deschise și mă vei strânge la piept, că vom petrece timpul împreună ca întodeauna. S-a prelungit așteptarea? Îmi lipsesc șoaptele în miez de noapte, gândurile labirintice despre viitor, multitudinea de flori care-mi răsăreau în grădină, clipele de extaz și praful de stele. În absența ta universul s-a oprit, timpul însă continuă să-mi zbârcească fața. Rutina îmi amenință sufletul, îi împietrește vanitatea. Percep un gol cum mă cuprinde, esența se evaporă, în ciuda încercărilor mele de a o păstra. Șansele pornesc la vale.
        Păstrez în minte un miros de ploaie. Revoncând imaginea unei seri de vără aud stropii prăpădindu-se pe pervaz. Un fulger străbate cerul, bubuitul îl urmează. Privesc în van cărarea pe care ușor te-ai pierdut în ceață. Mă concentrez pe chipul tău, nu-mi pot aminti motivul întregii neînțelegeri. Norii m-au părăsit odată cu tine. Ai să mă lași să mă ofilesc?


                                                                                 Melissa.

Thursday, August 21, 2014

Leapșa: Behind the Blog


        Salutări tuturor! Pentru că sunt o persoană incredibil de obraznică astăzi, mi-am permis să ciordesc această leapșă de la Bia. (mulțumesc^^) N-am mai pălăvrăgit nimic despre mine direct (nu știu dacă mă exprim corect) în ultima vreme, însă nu ați pierdut nimic, viața mea e în aceeași rutină plictisitoare și anostă. M-am săturat până peste cap de vacanța asta, mă ține în loc, așa că da, aștept să înceapă școala și noile provocări odată cu ea. Acum că am terminat cu scurta (uriașa) introducere sunt gata să atac întrebările!


Reguli:

1. Trebuie să răspunzi sincer;
2. Trebuie să iei imaginea tag-ului şi să o încorporezi în postarea ta;
3. Tăguieşte cât mai mulţi din blogării tăi favoriţi.
Vor şi şapte întrebări universale (pe care le ia toată lumea) şi patru (sau mai multe, dar minim patru) lucruri despre tine pe care vrei să le ştie ceilalţi.


      1.Din ce oraş eşti?
        Arad, viitoare Capitală Culturală Europeană dacă învingem.

      2.Câţi ani ai?
        Am împlinit 15 în Iulie.

      3.Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?
        O întrebare interesantă la care găsesc întodeauna alt răspuns. Uneori am poftă de cartofi prăjiți și consider că i-aș putea mânca o eternitate, însă alteori nici nu vreau să îi văd în fața ochilor. Gusturile mele la categoria asta se schimbă zilnic după poftele care le am. Astăzi am poftă pe ficat de pui pane și porumb.

      4. Care e cel mai mare vis al tău?
        Am renunțat la visuri nu cu mult timp în urmă.

      5.Cea mai mare frică a ta este:
        Consider că mi-am atins deja toate fricile. Am dat-o în bară cu prietenii, cu persoana de care îmi place, cu aspectul corpului meu, probabil și cu viitorul. Deci orice ar fi n-are decât să sară pe mine.

      6.Care e citatul tău preferat, dar motto-ul?
        Sunt atât de multe pe care le simt încât n-aș putea alege vreodată unul preferat, așa că am să-l atașez de această postare pe primul care îl găsesc în calculator.


        Motto: 


      7.Aici va fi o (sau vor fi mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi. Revin-o cu un edit.
        Aștept întrebările voastre!
      Întrebarea Dianei: Cum ai început să scrii?
        Scrisul nu știu cum a început, probabil prin clasa I când m-a cadorisit mama cu primul jurnal, deși scriam și înainte pe hârtii, însă blogușorul a pornit de la un punct sigur. Am o prietenă, Emma, care are un blog pe wordpress. Sophie mi l-a arătat și mie. Până în momentul ăla nu auzisem de bloguri. Mi-a plăcut formatul paginii sale, îi admiram cititorii, așa că am zis „de ce nu?”. În ziua aceea s-a născut primul meu blog, pe wordpress, numit „SmileKitty”. A supraviețuit cam 2 ani, s-a stins, iar „Just me down here” i-a luat locul. La scurt timp am creat pe blogger altul pentru recenzii, „Săculețul cu minuni”. Descoperind multitudinea de opțiuni oferite de blogger mai aveam nevoie de un blog care să nu fie pentru recenzii - minunăția de față. Blogul cu recenzii a decedat și el. În prezent am unul pe wordpress și acesta. (^^)

        Patru detali, pe care probabil nu le știți, despre mine:
        1.Pe fiecare dulap din camera mea se găsește câte un anime. Nu obișnuiesc să mă uit la anime, nu știu nici măcar un nume de personaj de anime, însă îmi place aspectul lor. Le-am lipit prin cameră în urmă cu doi ani sau poate mai mult și de atunci au rămas acolo.
        2.Mă atașez de obiecte simple precum brățări, cercei, un semn de carte sau o pernă, iar cu cât trece mai mult timpul le consider norocoase. 
        3.Îmi place să-mi petrec timpul online pe wattpad, 7cups și privind seriale. 
        4.Am un prosop roz, uzat, de pe vremea când eram bebeluș în cutia cu amintiri de pe dulap. Bunica obișnuia să mi-l pună pe fundul vailingului când îmi făcea băiță ca să nu alunec. 

        Nominalizez pe Faye, Dudus, Rose, Ascunsa, Lavi, Dia și oricine mai îmi vizitează blogușorul și are dispoziția necesară să umple niște rânduri cu aspecte despre ei înșiși. Pupici!


                                                                                 Melissa.

Wednesday, August 13, 2014

Hard choices

           "What I have it's not the same with what I wish, 
                    maybe not even what I need."

        Universul îți oferă o balanță inegală și îti pune la dispoziție diferite obiecte pentru a o echilibra. Succesul depinde de tine și de alegerile pe care le faci, consecințele sunt rezultate până în momentul împlinirii. Știi că ești aproape, știi că îți aparține, însă îl poți atinge? Analizează situația de față. Merită să te întorci la renunțare? Nu consideri noul început o oportunitate mai sigură? Dorința pe care umăr se află? Socotește avantaje și dezavantaje. Adu contraargumente împotriva ta. Gândește ce e mai corespunzător pentru etapa următoare, ce îți va obține mai multă fericire: un ambalaj impecabil cu un interior sfărâmat sau învelișul imperfect cu stabilitate emoțională? Nu te pripi, oricare dintre cele două se poate dărâma în orice moment, devenind viceversă.


                                                                                 Melissa.

Saturday, August 9, 2014

It's gone forever

        - De câte ori ai nevoie să îți mai zic? Visezi la ceva ce nu se va întâmpla niciodată! Toate întâmplările, stările și sentimentele care mi le povestești îmi demonstrează că nu ai trecut mai departe. Mi-ai promis, îți încalci cuvântul în decursul fiecărei respirații! Asta este persoana care îți dorești să fi? Mincinoasă?
        Tânăra scutură din cap, strângând din ochi. El oftă, frecându-și tâmplele exasperat. Nu îi putea controla ființa, însă ar fi trebuit să îi pună conștiința în mișcare până în momentul acesta. Ce fel de om așteaptă în gară un tren care a plecat? Degeaba i se spune că vor veni altele, ea nu înțelege, ea își dorește să se afle numai în trenul respectiv. Și îl plânge, în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă, indiferent că varsă lacrimi sau nu. I se citește oboseala pe chip, ridurile și cearcănele nu se sfiesc să apară. Nu mai e conștientă de propriul ei bine.
        - Nu mai plânge, te implor!
        Și așa a făcut, a inchis robinetul de lacrimi, mutând șederea suferinței înapoi în interior. Au stat amândoi tăcuți, îngândurați, ascultând suspinele până s-a așternut liniștea deplină. Acum nu mai ținea ochii închiși, privea în gol, purtând o expresie tristă, părăsită de speranță. Atunci el a realizat motivele. Ea se abandonase pe sine, pentru că pierderea îi era singura certitudine.


                                                                                 Melissa.

Friday, August 8, 2014

I need you

        Nu vreau să te deranjez, presupun că deja mă eviți. Știu că m-am comportat greșit, poate execrabil. Îmi cer scuze. Chiar dacă trei cuvinte nu înseamnă mult, nu îți pot descrie regretele. Am primit încă o șansă și pentru a mia oară i-am dat cu piciorul. Nu știu ce e neînregulă cu mine. Mereu mă străduiesc prea tare. Trebuia să îi port de grijă, nimic mai mult, așa ar fi înflorit. Iartă-mi eșecul. Dacă nu e prea mult, poți să te întorci? Îmi lipsești. Nu e corect din partea mea, însă am nevoie de tine. Ești o etapă importantă a vieții mele, promit să-ți dau drumul înainte să te rănesc a doua oară. Voi fi mai atentă la cuvinte, la fapte, la orice detaliu. Cunosc impactul, cunosc indiferența, cunosc răceala. Te rog, o putem lua de la capăt?


                                                                                 Melissa.

Thursday, August 7, 2014

There's a piece missing

        Ești al meu, suflet piedut pe ape. Recunoaște și alătură-te inimii mele. Daca nu imi aparții mie, atunci cui? Nu existi fără ființa mea. Te-ai rătăcit îngrozitor urmărind himera acea. Abia acum realizezi că nu a meritat. Nu te lăsa păgubaș, o greșeală nu-ți va ruina frumusețea în ochii mei. Ți-am promis eternitarea, n-am să-mi pierd loialitatea pentru mica ta abatere. Vino acasă, îmi lipsești. 


                                                                                 Melissa.

Tuesday, August 5, 2014

Emotions running through my cheeks

        Silly little girl, stop crying. Whoever made you pour brines like this it's not worth it. Face your sadness, fight back, conquer. You can't stay like this forever, no one is supposed to be powerless for a lifetime. Gather up.
        Surrounded, surrounded...


                                                                                 Melissa.

Saturday, August 2, 2014

Pășește înainte

        Gândește-te la toate locurile care nu ți-au încântat până în prezent privirea. Imaginează-ți câte orizonturi ai putea atinge, câte sentimente ai putea gusta și câte cântece ți-ar putea invada teritoriul, dacă continui călătoria. Câte suflete n-ai cunoscut încă? Câte mai îți sunt repartizate? Câte dintre ele îți vor înfunda inima cu fluturi? Câte lacrimi vei mai vărsa în numele nefericirii? De câte rătăciri vei mai avea nevoie ca să-ți găsesti jumătatea? Ce calități vei dobândi prin aventură? Vrei să pierzi toate astea? Deschide aripile și zboară înafara labirintului în care te-ai pierdut, sunt multe frumuseți care te așteapta afară, gata să te copleșească și să-ți readucă zâmbetul pe chip. Prețuiește lecția și sparge zidul. Cărarea ta continuă să se scurgă prin pădure alături de necunoscut. Îmbrățișează schimbarea.


                                                                                 Melissa.

Friday, August 1, 2014

Steaua universului meu și-a dorit să fie căzătoare

        Îți dedic ție această serenadă, Suflețel.
        Un gând mi-a deranjat rutina astăzi, o amintire alături de tine. Mai știi cum dominam împreună Încrederea de Sine și Curajul, cele mai stimate regate ale societății? Zburam deasupra prăpastiei, denumită de cunoscători Depresie, Anxietatea nici nu visa să ne încâlcească în mrejele ei, știa că îi vom cuceri regiunea și îi vom aduce pierzare. În dreapta ta simțeam că pot stăpâni lumea.
        Mi-a revenit în minte planul care îl aveam cu tine, unul care n-am izbutit să ți-l împărtășesc. Dacă binevoiai să mă ți de mână când te-am rugat, în loc să fugi, ți-aș fi arătat frumusețea pe care o puteam crea, sentimentele negative pe care le-am fi putut subjuga și desființa, puii de drac pe care i-am fi putut neutraliza, imaginea omenirii sub conducerea noastră.
        De ce te-ai abandonat împreună cu nefericiții neînțeleși de soartă n-am să înțeg niciodată, aveai un scop imens odihnindu-se pe umerii tăi. Deși m-ai părăsit cu câteva secole în urmă, încă îți duc dorul și te admir la fel de mult. Rătăcirea ta nu-mi schimbă cantitatea de iubire, te iert. Dacă vrei să te întorci, mă vei găsi tot acolo unde stăteam când ai plecat, păzită de nesiguranță, teamă și prejudecăți, persoane care și-au crescut influența asupra mea în lipsa ta. Îndiferent de următoarele tale alegeri, eu am să te port lângă inima mea pentru tot restul suflărilor mele.


                                                                                 Melissa.

Wednesday, July 30, 2014

Changes, lectures and other stuff

        Am fost foarte distrasă în ultimele zile, n-am reușit să fac nimic productiv din pură inițiativă, am dormit prea mult, mi-am pierdut timpul pe rețelele de socializare și am îmbrățișat imprevizibilul. Încerc să mă concentrez pe umplerea golurilor din materiile de care o sa am mai multa nevoie anul urmator, dar de fiecare dată intervine ceva și îmi schimb programul.


        Plănuiesc să citesc mai diversificat, nu că nu mi-ar plăcea ce am în prezent în minte, dar încerc să produc schimbări în toate punctele vieții mele, mai ales în domeniul acesta și cel vestimentar. Mi-am cheltuit în două zile întregul fond primit de ziua mea, jumătate pe cărți, jumătare pe haine. Vacanța parcă devine din ce în ce mai anostă, prietenii cu care aș vrea să îmi petrec timpul și-au permis să-și ia o vacanță la țară, la mare sau la munte, iar eu am rămas aici, urmărind seriale, citind și aranjând cuvinte pe o pagină de internet de care nu mai sunt la fel de sigură ca înainte. Mama a decis să nu-mi mai renoveze camera ci să facem o mică excursie în mijlocul lui august, dacă concediul ei se va suprapune cu al tatei. La început mă entuziasmasem să plec și eu o zi de acasă - pentru că am fost multe zile supărată în urma weekend-ului la căsoaia -, dar apoi mi-am amintit cum se desfășoară excursile noastre în familie. De obicei mama calculează fiecare secundă, fiecare detaliu, fiecare reacție, și nu se sfiește să zbiere sau să reproșeze nimic când planul deviază. Întreaga călătorie se dovedește în final stresantă și stupidă, în loc de relaxantă.

        Mă gândeam azi-noapte la toate aspectele din viața mea care mă deranjează și în privința cărora nu fac niciodată nimic. De obicei când ceva te irită încerci să-l îndepărtezi sau să îl pui pe fugă într-un fel sau altul, însă eu îl ignor, pretind că n-am nimic împotriva lui. Nu procedez bine la capitolul ăsta, ignoranța care i-o ofer mă incomodează și mai tare. Vreau să produc o schimbare și aici, vreau să construiesc un nou castel pentru viața mea, unde să includ numai ceea ce îmi place, unde să aibă acces numai persoanele care mă prețuiesc pentru cine sunt, nu pentru idea lor despre ceea ce aș putea să devin sub influența lor.

        Socotind situațile care mi-au adus un zâmbet pe buze zilele astea am descoperit că nu sunt atât de închisă lucrurilor noi precum am crezut. Majoritatea fericirii mele a pornit din momentele neașteptate. Îmi face plăcere să mă implic pe terenuri nedescoperite și să cunosc chipuri proaspete. Și chiar dacă toate activitățile supriză la care am participat în ultimele săptămâni nu mi-au lăsat destul timp să-mi concentrez mintea la o postare relevantă n-am uitat de micul meu locșor. Uneori mă îndoiesc de eficacitatea lui, dar toți revenim la un moment dat la lucrurile pe care le știm ale noastre și care ne ocupă momentele singuratice. Așa că aici mă aflu.


                                                                                 Melissa.

Thursday, July 24, 2014

Înghețată, shopping, timp prețios

        N-am plănuit o aniversare, am obosit să tot fac chestia aia. In schimb mi-am eliberat întreaga zi pentru mama și tata. Oricum nu petrecem destul timp împreună, cel puțin nu cât mi-aș dori eu. Am avut parte de o mică sesiune de cumpărături și chiar dacă n-am reușit să adaug în coș tot ce mi-am dorit, distracția a făcut totul. În loc de un tort din pișcot am sărbătorit cu unul din înghețată. (dacă tot e caniculă) N-am renunțat la lumânări, am pus una albastră, simplă și pitică ca să păstrez tradiția. Dorința n-am voie să v-o spun, din câte știu eu. Cred că am mâncat destule prosti pentru o săptămână întreagă. I-am spus tatei că n-am să mai mânânc ciocolată luna asta, dar știm amândoi că mâine mă voi găsi lângă dulapul cu dulciuri într-un joc de „Ala-bala, ce mânânc azi?”.

        Se întâmplă să fie deja mijlocul verii *dacă n-am trecut deja de jumătatea capitolului* iar eu n-am bifat destule pe lista mea. De fapt nu-mi amintesc când să fi făcut vreo listă, probabil doar una mintală. Până la urmă ști cum se zice „Mai bine mai târziu decât niciodată” așa că uite aici ceva improvizat.

Vara asta (ce a mai rămas din ea) vreau:
  • Să mă bronzez corespunzător;
  • Să joc într-o seară adevăr și provocare cum o făceam anul trecut;
  • Să ies într-o zi cu trupa întreagă fără distrageri;
  • Să dorm cu cortul o noapte afară;
  • Să îmi cumpăr un jurnal pentru noul an școlar;
  • Să citesc o carte scrisă de un autor clasic;
  • Să îmi clarific amalgamul de sentimente;
  • Să îmi iau un nou pluș pentru o nouă eu;
  • Să îmi găsesc o activitate care să mă reprezinte.

        Cam asta e tot ce îmi trece prin cap în momentul ăsta, o să mai adaug. Am dezamăgit atât de multe persoane de anul trecut pe vremea asta încât nu-mi ajung degetele de la mâini și de la picioare să le număr. Nu-mi pare rău, și pe mine m-au lăsat baltă tot atâtea. Mulți își spun prieteni adevărați, însă uită dacă nu fac tam-tam că eu mai am zi de naștere. Mi-am permis luxul să-mi dezactivez stupida pagină de facebook pe care o dețin, să văd câte ființe mă sună fără reminder.


                                                                                 Melissa.

Friday, July 18, 2014

Trandafirii n-au rafinament



        Dansând printre petale mi-am dat seama că îmi lipsești. Or fi colorate, frumoase, înmiresmate, însă fără să mă ții de mână, nu au farmec. Dacă nu-mi arăți tu stelele, nu sunt interesată să le privesc. Fără șoaptele tale lumea e monotonă. Degeaba se umple luna, nu e la fel de fascinantă când nu îți luminează chipul. De ce aș vrea să ies din casă în lipsa călăuzirii tale? Universul prinde alt contur când ești cu mine. 

Wednesday, July 16, 2014

Sacrificii

        Shadowed by feelings we make sacrifices for people 
                who don't even deserve our fake smiles. 

        - Nu mai e îndeajuns să privesc de pe banca de rezerve. Știu că am promis și știi că îmi respect în general promisiunile, dar pe aceasta am să o încalc. De aceea am venit azi aici, ca să te anunț.
        Fata își privește reflexia în oglindă. Micuța aluniță de pe obrazul drept i se părea o imperfecțiune perfectă. Întodeauna considera că îi conferă personalitate, un detaliu pe care ceilalți nu-l vor avea niciodată. Însă astăzi o irită, astăzi se încadrează în categoria defectelor catastrofale. Părul arată îngrozitor, nu are volum, nu are culoarea potrivită. Ochii sunt lipsiți de expresie, nu au străfunduri speciale asemenea celor albaștrii. Pomeții sunt supți, palizi, parcă bolnăvicioși. Și fruntea aceea, ruinează totul. Astăzi reacționează diferit de obicei, e irascibilă. Își acoperă chipul brăzdat de lacrimi cu palmele și oftează puternic.
        - Poți fi dezamăgită de mine, ai toate drepturile din lume.
        Ia o pauză, uitându-se iar la ea însăși, persoana în fața căreia își încălca cuvântul, persoana la fel de defectă și deteriorată, dar care nu e dispusă să lupte pentru dorințele sale.
        - Un om care nu-și respectă promisiunile e un om fără cuvânt. Dar nu mai pot trăi cu promisiunea asta. Am să îndrăznesc, am să știu că am încercat. Nu voi mai fi nevoită să mă întreb zilnic cum s-ar fi aranjat lucrurile dacă aș fi izbutit.
        Inchide ochii, imaginându-și ființa pentru care renunța la integritate.
        - Sper numai să merite efortul.


                                                                                 Melissa.

Thursday, July 10, 2014

3.



                                                                                 Melissa.