Monday, January 22, 2018

și

Who's gonna walk you through the dark side of the morning?


știu ei ceva? știu ei vreodată cum te simți tu? și dacă știu?
e târziu și sunt obosită și îmi țin cu greu ochii deschiși și am sesiune și mai am multe și-uri. că s-au adunat toate în jurul meu. și e ironic.
dar mă supără un gând.
mă supără că lor le pasă atât de puțin și mie îmi pasă atât de mult. că am fost construită cu defectul ăsta. să mă doară când îi doare pe ei. specific pe el. să mă agit și să vreau mai mult de la el. să vreau să fiu acolo. ca să nu mă lase. să mă împingă cu toată forța lui. aproape.
să plec departe că-i invadez singurătatea. că nu-i place dacă nu-i singur. că dacă sunt acolo nu e normal să se simtă bine.
nu vreau să plec. mă omoară tot procesul ăsta de renunțare. mai ales când vezi atât de mult în oameni. sau nu în oameni. mai specific. în el. văd în el și el se ascunde. și nu mă mai alintă.
mă ustură. și ochii și sufletu.

                                                                                 Melissa.

No comments:

Post a Comment

Nothing haunts us like the things we don't say.