Sunday, September 4, 2016

prima mușcătură din toamnă

"If you do not discover yourself, 
if you do not unwrap the chaos inside of you, 
nobody will ever get to know the real you 
and you will stand in disappointment 
at all the closed doors you missed 
for all the wrong reasons."


        Septembrie mi-a încredințat îndrăzneață încurajările sale. Nu le-am refuzat.
        Purtam un bagaj de așteptări în spinare până ieri dupa-masă. Muncisem la noua mea identitate de fată pierdută în expresii și fotografii prăfuite, sătulă de oameni cu povești mirifice pe jumătate inventate, care încearcă să-mi mângâie atenția. Apoi un beculeț s-a ars în pivniță, lăsând în neștire toate acele calcule matematice complicate și pătrate perfecte. În întunericul așternut au ieșit la iveală picturi strălucitoare pe pereții aparent goi. Descoperisem ceea ce mă învelea dintodeauna și am hotărât să mă las în voia întâmplării, să aleg spontan fructele mai coapte și mai dulci. Și am câștigat câteva bătălii. Am învins fără să dau prea mult din coate, bucurându-mă de priveliștea care se despacheta înaintea ochilor mei. Ceea ce sunt și ceea ce cred au fost întodeauna îndeajuns, însă strălucirea celorlalți mi-a furat concentrarea și plăcerea vieții.
        Prima mușcătură din toamnă mi-a adus pofte isprăvite și oameni ascunși în cotloanele indezirabile ale valizei mele. Sunt mândră de felul în care m-am descâlcit și simt că sunt capabilă să mai smulg folosințe din minutele consumate în punctele deja depășite ale călătoriei mele. Sunt încrezătoare fiindcă Septembrie își pune credința în mine. Invit furtuni și ploi de stele în universurile ființei mele și dansez vivace printre ițele încurcate ale provocărilor ce mi se aștern în cale. Surpinzător, în imaginația mea râmân cu picioarele pe pământ, înnebunită în propriul meu colț de lume. Realitatea însă mă contrazice. Totuși nu mă tem de argumentele ei. Nu știu ce vreau, dar aștept cu nerăbdare să văd unde mă va purta curentul marin.

                                                                                 Melissa.

No comments:

Post a Comment

Nothing haunts us like the things we don't say.