izolată

"We assume others show love the same way we do -

and if they don't, we worry it's not there."

        Multe zile se adună de când m-am izolat între acești patru pereți, în speranța că atunci când voi reveni în lume voi fi o altă persoană, o persoană mai apropiată de Melissa care vreau să fiu. Oamenii au tot felul de reacții interesante asupra retragerii mele din îmbulzeală. Unii o iau ca pe o ofensă la adresa lor. Alții mă întreabă de sănătatea mea mintală. Însă cei care contează cu adevărat nu-mi pun întrebări, ci se adaptează la noua mea situație. Am rămas plăcut surprinsă la atitudinea celor din urmă. Pentru că, deși sunt întodeauna nesigură de loialitatea lor, sunt singurii care mi-au acceptat moftul.
        Am avut parte de o discuție aparte seara trecută. Părerea mea a fost eliberată parțial. S-a lăsat cu câteva daune colaterale, suflete zgâriate și mândrii rănite. Însă, vezi tu, eu mă simt mai bine. Și da, sunt egoistă. Și nesimțită. Poate și netrebnică. Spune-mi cum vrei. Mai am și eu dreptul la victorii.

                                                                                 Melissa.