fermecătoarea

          BENVOLIO:  Îndreaptă-ți ochii spre alte frumuseți.
          ROMEO:       Atuncea s-o iubesc mai mult mă-nveți!
                                 Căci măștile atât de norocoase
                                 Să ascundă chipul celor mai frumoase
                                 Sunt negre, și icoana ce se ascunde
                                 Sub ele bietei inimi îi răspunde
                                 Și mai duios. Cum poți avea puterea,
                                 Când ai orbit, să uiți ce-a fost vederea,
                                 Comoara scumpă azi pe veci pierdută? 
                                 Arată-mi o femeie neîntrecută
                                 În farmece - și-o să mă lase rece.
                                 Fiindcă-mi dă prilej să văd că-o-ntrece
                                 Cu farmecu-i divin, fermecătoarea.
                                 Rămâi cu bine. Nu mă-nveți uitarea.

                                                                                 Melissa.