suntem, sunt, nu suntem

          "Stop thinking about everything so much, 
                     you're breaking your own heart."

        Cuvintele rostite se amestecă cu tainele sufletului și tălmăcesc sentimente amestecate, neînțelese, difuze. Spun ceea ce vreau să păstrez și păstrez ceea ce vreau să spun. Plâng. Strig. Regret. Noaptea se încheie în aceeași manieră, înfundând suspine în pernă, aruncând pumni în saltea, repetând o propoziție neadevărată în speranța că ziua de mâine va fi mai blândă cu inima mea plăpândă, sfărămadă de prăpăd.
        Îmi imaginez chipul tău, ochii colcăind a mister, pletele bălaie reflectând soarele, privirea încrezătoare, necunoscătoare eșecului. Nu îndrăznesc să-ți reproduc buzele. Cântăresc vorbele pe care le-am schimbat, ajungând mereu la un rezultat dezastruos. Știu că nu funcționăm, oricât mi-aș dori, oricât ți-ai dori, dacă îți dorești. Suntem asemenea muritorilor lui Eminescu, mici și neînsemnati, naivi și puerili. Avem doar stele cu noroc și prigoniri de soarte. Avem doar amintiri, vise spulberate și praf de stele. Suntem pierduți pe Marea Vieții, pierzând și timpul, și dorințele rămase, pierzându-ne pe noi.
       
                                                                                 Melissa.