ce să fie

„Cine ar fi în stare să spună unde încetează impulsul carnal

și unde începe impulsul psihic?”

        „Dezamăgire” este un cuvânt foarte vast. Acoperă deosebit de multe situații, de la cafeaua fără lapte de dimineață, până la justificările niciodată primite. Și, dacă ai să cântărești îndeajuns, nimic nu se compară cu frazele de dor nerostite decât în porțiuni de închipuire, menite să-ți zgărie strașnic concepția despre realitate și ceea ce are de oferit. Tânjești după o minciună, căci doar minciună poate fi dacă nu te-a căutat atâtea mii de zile. Și câte mii de zile ai pierdut socotind silabe răpănoase. Parcă-ți pare rău, parc-ai mai face-o odată.
        Cunoști tu acel fior al sentimentului? Se strecoară pe șira spinării, șoptește în spatele urechii, gâdilă pe unde poate și, cu o gingășie absurdă, îți scutură bobocii de visuri, sugurmând vrăji blagiene și deplângând ciuperci limitate. Viclean ca o vulpe, îți trece privirea printr-un filtru, precis că lumina lunii nu-ți va mai mângâia părul bălai împletit în stele și încâlcit în gânduri nenumărați ani. Câte nestemate se perindă în jurul tău. Un mare păcat când nu izbutești să alegi. Un fir de nisip sau un fir de viață? Ce să fie... ce să fie... seamănă întocmai unul cu celălalt.

                                                                                 Melissa.